Este interpretă, dansatoare, a studiat chimia și economia, 6 ani a lucrat într-o companie americană, iar de 2 ani este angajată într-o companie farmaceutică elvețiană. Și asta nu e tot!
Vă invit să-i cunoașteți povestea impresionantă și motivantă a Victoriei Donu, tânăra care de 12 ani culege lauri peste hotarele țării.
Vine dintr-o familie de savanți, iar dacă părinții o vedeau savant în științele exacte, soarta a avut alte planuri mărețe cu ea. A studiat la Școala de Muzică „Eugen Doga”, iar din corul de copii de la școală a fost invitată să cânte în corul de copii al Teatrului de Operă și Balet „Maria Bieșu”. Așadar, primul ei salariu a început să-l primească la vârsta de 7 ani. Ulterior a cântat și în corul de tineret „Rapsodia” sub conducerea Nataliei Barabanșicova. Când s-a creat Ansamblul de Jazz Acapella „JJ Jazz” ea a devenit vocea soprană a colectivului. În 2010, împreună cu „JJ Jazz” a participat la Preselecția Națională Eurovision cu piesa „So many questions”.
Victoria a făcut și gimnastică de la vârsta de 4 ani. Părinții au crezut că va avea succesul surorii sale, însă la 8 ani a decis să schimbe gimnastica pe dansurile populare. A cântat în cor și a făcut parte din Ansamblul de Dansuri Populare „Miorița” până în ziua când a trebuit să plece la studiile de master în Cehia.
Studiile de licență le-a făcut la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Chimie, specialitatea Protecția Mediului. În 2010 a luat bursa de stat la Universitatea Carolina din Praga unde a studiat economia. După absolvire, și-a urmat carierea profesională la Praga.
S-a angajat în compania americană, „Moodys”, în departamentul de Data Analytics. A activat în această companie timp de șase ani, perioadă în care a reușit să crească la poziția de manager și să fie reprezentantul departamentului în Europa.
De doi ani activează într-o companie farmaceutică elvețiană în calitate de expert în performanța serviciilor, mai exact în IT. Este un job de consultanță, iar echipa din care face parte este una internațională.
În Cehia, Victoria Donu a creat o platformă care se bucură de un real succes. Este vorba de Moldoveni.cz.
De 10 ani, împreună cu alți membri din comunitatea moldovenilor din Praga, a înființat Ansamblu Etno-Folcloric „Kodrjanka”, iar scopul acestuia este de a promova folclorul românesc specific regiunii basarabene. Tot ea este cea care semnează coregrafia colectivului.
În aprilie 2021 a lansat proiectul „The Vday Hour”, este un podcast în limba engleză în cadrul căruia are discuții deschise și sincere cu invitați din diferite domenii.
Recent a fost implicată în unul dintre cele mai mari proiecte de artă publică din New York, Sing for Hope pe care l-a adus în trei orașe: Chișinău, București și Praga.

Victoria Donu este o fată curioasă care dintotdeauna a dorit să cunoască lumea, iar cu timpul a devenit o promotoare pasionată a R. Moldova oriunde se duce.
S-a născut la Chișinău, într-o zi călduroasă de vară. Mama ei, Sodia Donu, s-a născut în sat. Stolniceni, r. Hâncești. Tatăl, Victor Donu, s-a născut în sat. Chetrosu, r. Drochia. Ambii au studiat la Universitatea de Stat din R. Moldova, la Facultatea de Fizică. S-au cunoscut în primul an de facultate și de atunci au rămas împreună. Și-au continuat activitatea științifică pe tot parcurul vieții.

Mândră este și de realizările surorii sale, doctor în medicină, membră a selecţionatei Moldovei la gimnastică artistică

„Sora mea, Diana, s-a născut pe când părinții mei erau tineri absolvenți și locuiau la cămin. A fost deosebită – talentată și inteligentă. A devenit master în sport, mai exact în gimnastică artistică și a reprezentat țara la diverse competiții naționale și internaționale. Acest lucru nu a fost un impediment să termine școala cu diplomă roșie, cum era pe vremuri. Apoi a intrat la Universitatea de Medicină care a finisat-o cu succes, iar doctoratul l-a susținut la Academia de Științe a Moldovei.
Cu părere de rău, în 2010, la vârsta de 37 de ani, a fost răpusă de o boală cruntă lăsând în urmă un băiat și un soț îndurerat. Totuși ea rămâne vie prin noi și prin amintirile noastre vociferate și documentate. Nu exagerez când spun că a fost o persoană extraordinară, plină de viață și optimism. Diferența dintre noi era de 15 ani, însă asta nu ne-a încurcat să avem o relație frumoasă și unită. Îi mulțumesc pentru prezența ei în viața mea și pentru tot ce m-a învățat”, îmi povestește Victoria cu mândrie de sora ei.

Despre mama și pierderea acesteia

Mama sa a fost și ea o persoană foarte activă care, pe lângă activitatea științifică, a făcut parte și din corul Academiei de Științe, alături de care a susținut concerte atât în țară, cât și în străinătate.
„A fost foarte caldă, gingașă și îi plăcea să primească oaspeți. O persoană foarte activă, iubitoare de viață și cu mod de viață sănătos.
Anul acesta, Dumnezeu a decis că mama trebuie să fie mai aproape de El. În septembrie, după o luptă crâncenă cu o boală incurabilă, a plecat în veșnicie. Am reușit să fiu alături de familie în această perioadă și să o petrecem așa cum merită.
Acum mă simt mai bine! Acesta e ciclu vieții și doar prin acceptare putem merge înainte și să trăim viața în continuare. Eu nu schimb nimic dacă trăiesc în negare și depresie, de aceea pentru mine am decis că vreau să trăiesc. Vreau să trăiesc frumos și bine – pentru fetele mele, să le duc memoria vie în continuare și să continui să îmi realizez visurile”, îmi mărturisește ea.

La 7 ani a primit primul salariu

Victoria a avut parte de o copilărie foarte activă! (n.a. – râde!) De mică a fost foarte ocupată, iar pentru acest fapt le este recunoscătoare părinților săi.
A studiat la Școala de Muzică „Eugen Doga”, acolo a avut o program încărcat: lecții de pian, solfegiu, teorie muzicală, cor, etc. Din corul de copii de la școală a fost invitată să cânte în Corul de Copii al Teatrului de Operă și Balet „Maria Bieșu” unde a început să primească și primul ei salariu. Se întâmpla la vârsta de 7 ani.
„Corul de copii al teatrului evolua în diverse opere și chiar balete. De obicei aceste părți erau foarte scurte: 5-10 minute pe scenă, însă ca experiență a fost ceva extraordinar și educațional. De mic copil am avut acces la scenă și îmi antrenam încrederea în sine și prezența scenică. Am cântat în acest cor până când am plecat în Cehia la studiile de master.

A schimbat gimnastica pe dansurile populare

Între timp am făcut gimnastică artistică de la vârsta de 4 ani. Părinții au crezut că poate și eu voi avea succesul surorii mele, însă la mine nu a mers așa de bine, iar la 8 ani am finisat cu această activitate. În schimb m-am dus la dansuri populare care au mers perfect. Am dansat în Ansamblul de Dansuri Populare „Miorița” în frunte cu conducătoarea Valentina Cocea până să plec în Cehia. Prima călătorie cu ansamblu a fost la vârsta de 13 de ani, când am plecat în Georgia cu autobuzul la un festival de dansuri. Am avut norocul să călătoresc mult atât cu corul, cât și cu ansamblul de dansuri. De mică descopeream lumea, iar asta doar a accentuat dorința mea să descopăr lumea în continuare.
Cu toate acestea, asta mi-a dezvoltat capacitățile de organizare și chiar fiind așa ocupată, reușeam să fac lecțiile la școală și să mă duc la toate aceste activități. Sunt extrem de recunoscătoare părinților că m-au susținut în tot ce făceam de mic copil”, îmi mai povestește chișinăuianca stabilită la Praga.

De mică se visa cântăreață

Astăzi, cu melancolie, își aduce aminte de momentele când, cu ochii de copil, descoperea orașe și țări noi. A fost o etapă magică pentru ea căci, susține Victoria, „ai impresie că ți se deschide o nouă lume plină de frumos și oameni deosebiți”. Lucru de care a avut parte după studiile universitare!
De mică, se visa cântăreață pe marile scene ale lumii. Și azi își aduce aminte cum ținea în mână telecomanda, iar în timp ce se înmânau premii la diverși artiști, își imagina că primea și ea premiul. Evident că telecomanda o folosea și ca rol de microfon, iar atunci când interpreta o melodie, își imagina că este pe scenă, în fața publicului.

Calitățile moștenite de la părinți și drumul spre Praga

De la părinți a moștenit optimismul, integritatea și onestitatea, naivitatea, tăria de caracter, ambiția, talentele artistice, combinația între creativitate și artistism, dar și gândire analitică și științe exacte.
După Liceul Teoretic „Spiru Haret”, au urmat studiile de licență la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Chimie, specialitatea Protecția Mediului. În 2010, a luat bursa de stat la Universitatea Carolina din Praga, specialitatea Economie. După absolvire, a urmat cariera profesională la Praga.
„La moment sunt angajată într-o companie farmaceutică elvețiană, „Novartis”, în calitate de Expert în Performanța Serviciilor. Este un job în IT și l-as compara cu un rol de consultant pentru că responsabilitatea primară este îmbunătățirea serviciilor și proceselor în diverse funcții în cadrul companiei. Deci, efectiv este mult lucru cu oamenii, oameni de diverse naționalități și în diferite fuse orare.
După cum am menționat, muzica este parte din ADN-ul meu de mic copil și nu voi renunța la această activitate. Am cântat în multe locuri, însă la moment visul este de a înregistra albumul solo cu piesele mele originale ca un omagiu pentru dragostea mea față de muzică. Este multă muncă, însă se merită. Time management-ul l-am dezvoltat de mic copil de aceea încerc să combin activitățile mele în așa mod ca să reușesc tot ce mi-am propus”, adaugă muziciana care din 2013, la Praga, cântă în duet acustic cu Davide Messana, colegul său din Sicilia. Cei doi abordează mai multe genuri, printre care jazz, blues și basanova. Dragostea ei pentru cor continuă, chiar dacă lucrează mai mult la proiectul său solo. A cântat în International Choir of Prague, iar acum în Voices.

Ambiția de a câștiga o bursă de studii în străinătate

La absolvirea universității, după ce i-a fost înmânată diploma 

Însă până a-mi povesti și despre alte realizări din Cehia, mi-am dorit să aflu ce a determinat-o să ia drumul străinătății. Mi-a răspuns că mereu a simțit că își dorește noi oportunități și că vrea să descopere lumea. Avea o ambiție să câștige o bursă totală pentru a nu pune părinții în situație financiară precară, dat fiind faptul că aceștia erau simpli savanți. Timp de doi ani a aplicat la diverse programe, toate în Europa pentru că-și dorea să rămână aproape de casă. A câștigat bursa de studii de master în Cehia. În acel an, s-au dat șapte burse pe țară, iar ea s-a numărat printre cei norocoși. Un alt motiv pentru care și-a dorit să plece a fost acela de a experimenta un alt tip de studii, pentru a-l putea compara cu cel din R. Moldova. Nu planifica să rămână în Cehia, voia doar să acumuleze cunoștințe și experiență, ca mai apoi să le poate implementa acasă. Chiar dacă este stabilită la Praga, Victoria continuă să contribuie la dezvoltarea R. Moldova prin proiectele și activitățile sale.
Decizia de a pleca din țară nu a fost una grea pentru că, susține ea, „simțea că este pregătită și că urmează o perioadă benefică atât pentru dezvoltarea ei profesională, cât și pentru cea personală”.
Basarabeanca noastră a luat bursă și în Olanda, însă pentru că aceasta era parțială, a decis să o accepte pe cea din Cehia, care era una totală. Astfel spus, de 12 ani, Victoria se realizează frumoas pe tărâmul ceh.

„M-am setat spre succes și reușită. Restul e deja istorie!”

Alături de colegii internaționali de la Universitatea Carolina din Praga 

Spune că Cehia a primit-o ca pe toți studenții. „Țara mi-a zis: „Iată așa sunt eu, istorică și majestică! Extrem de frumoasă și organizată! Cum vrei să petreci timpul aici? Ești gata să iai tot ce e mai bun din această țară și experiență?” Astfel, am zis: „Da, va fi o experiență faină – cu multă muncă, însă se va merita!”. Așa și a fost! Eu m-am setat spre succes și reușită. Restul e deja istorie. Orașul este absolut magic, arhitectura și ambianța sunt superbe. Transportul este excelent. Este sigur și cu o calitate de viață înaltă. Clasa de mijloc este bine definită ceea ce nu pot spune despre Moldova. Îmi place și amplasarea geografică care permite organizarea călătoriilor fără multe greutăți. Mâncarea este prea grasă pentru gustul meu, însă se întâmplă să am pofte și din astea”, mai spune Victoria.
Nu poate spune că a emigrat deoarece, chiar dacă este stabilită la Praga, pentru ea acasă este și în Moldova, și în Cehia. Este mereu în mișcare și face naveta destul de des, în ultima perioadă, pentru că tăticul ei a rămas singur, vine chiar și de două ori pe lună.
„Mai mult ca atât, sunt implicată în proiecte și inițiative locale. Așadar vin acasă foarte des și mă bucur că am așa posibilitate”, adaugă ea.

Despre activitatea din cadrul unei companii americane

După cum am spus și mai sus, moldoveanca noastră își croiește o carieră de succes și în străinătate. După ce a absolvit studiile de master, s-a angajat în cadrul companiei americane „Moodys”, în departamentul de Data Analytics. Timp de șase ani a activat în această companie, perioadă în care a reușit să crească până la funcția de manager și să devină reprezentantul departamentului în Europa.
Astăzi activează într-o companie farmaceutică elvețiană în calitate de expert în performanța serviciilor, mai exact în IT. Spune că are un serviciu de consultanță, destul de dinamic, iar echipa din care face parte este una internațională. Activitatea în această companie a început-o în august 2020.

De ce a format platforma Moldoveni.cz

Acum doi ani, Victoria a reușit să formeze platforma Moldoveni.cz, o platformă care se bucură de succes. „Ideea creării unei platforme de promovare mi-a venit mai demult, pe când făceam voluntariat jurnalistic pentru o organizație din Londra ce activează sub egida Națiunilor Unite. Ulterior, mai mulți membri ai comunității, precum și reprezentanți ai Ambasadei moldovenești în Cehia au susținut această inițiativă. În cadrul organizației din Londra, scriam articole despre sportivii de performanță cu deficiențe de vedere. Mi-a plăcut colaborarea cu ei pentru că pe lângă acumularea experienței jurnalistice, am avut flexibilitatea să scriu articolele după propriile viziuni. Important a fost promovoarea acestora și sensibilizarea publicului despre acest subiect.
La dezvoltarea proiectului s-a lucrat foarte mult și pot confirma că a fost un lucru de echipă. Am apelat la prieteni, cunoscuți și experți pentru a asigura prezentarea celui mai bun rezultat. Am noroc și onoarea să colaborez cu jurnalista Diana Benea, care activează în cadrul organizației Radio Europa Liberă. Ea este o parte indispensabilă a acestui proiect și mă ajută ori de câte ori am nevoie. Pe lângă suportul acordat în scrierea textelor, discutăm și facem brainstorming cum să dezvoltăm acest proiect jurnalistic în continuare. Îi sunt foarte recunoscătoare că a fost și este alături de mine în această inițiativă, necătând la faptul că nu este finanțat de nimeni și e bazat pe entuziasmul nostru, dragostea de țară și dorința de a face ceva pentru comunitate.
După mai multe discuții cu membrii comunității moldovenești cât și reprezentanți ai ambasadei, am decis să lansez platotforma moldoveni.cz care reprezintă un spațiu comun de cunoastere, susținere și inspirație. Vreau să devină un spațiu deschis unde se vorbește despre viață, lecțiile învățate, despre reușitele și rateurile fiecăruia din noi și, cel mai important, un spațiu pentru potențiale colaborări și inițiative locale”, spune chișinăuianca.

Sunt 10 ani de când a înființat un ansamblu etno-folcloric

În iunie 2012, împreună cu alți membri din comunitatea moldovenilor din Praga, Victoria a înființat Ansamblul Etno-Folcloric „Kodrjanka”. Scopul lor este acela de a promova folclorul românesc specific regiunii basarabene.
Membrii acestuia sunt studenți, muncitori, mamei în concediu de maternitate, cu toții sunt pasionați de folclor și dornici de a învăța ceva nou.
În costume naţionale autentice, unele chiar moştenite de la părinţi şi bunici, membrii ansamblului cântă melodii populare bine cunoscute, în acompaniamentul unui acordeon şi a unei tobe, dansează hore şi sârbe foarte dinamice şi antrenante. Repertoriul este ales cu grijă pentru ca să fie cât mai specific şi reprezentativ, dar şi ca să fie uşor înţeles de către publicul necunoscător al limbii române.
„Ansamblu activează până în prezent, iar eu sunt și coregrafa colectivului. Toate dansurile pe care le vedeți în interpretarea noastră sunt semnate de mine. Evident am fost și sunt inspirată de activitatea mea de dansatoare pe care am avut-o în Moldova și cu drag mai pun un pic de creativitate din partea mea pentru a avea cel mai bun rezultat. Am învățat și fetele să danseze, fapt de care sunt mândră. Este o activitate de suflet pentru că este despre promovarea culturii și tradițiilor noastre în Cehia. Dat fiind faptul că suntem peste hotare, trebuie să recunosc că simt o responsabilitate și mai mare pentru că trebuie să reprezentăm țara la cel mai înalt nivel”, adaugă dansatoarea.

A adus și la Chișinău unul din cele mai mari proiecte de artă publică din New York

Sing for Hope Moldova

Anul trecut, Victoria a lansat „The Vday Hour”, un podcast în limba engleză în cadrul căruia are discuții deschise și sincere cu invitați din diverse domenii. Muncește foarte mult și la acest proiect pe care tinde să-l dezvolte în continuare căci scopul ei este de a aduce audienței largi cele mai interesante subiecte. Primul său invitat a fost Ion Ciobanu, fondatorul Companiei Bellmeda, originar din R. Moldova.
Și asta nu e tot! De curând, moldoveanca noastră a fost implicată în cadrul unuia dintre cele mai mari proiecte de artă publică din New York. Este vorba de „Sing for Hope” (n.a. – Cântă pentru speranță). În septembrie și octombrie a adus proiectul în trei orașe: Chișinău, București și Praga. La anul, împreună cu echipa, planifică să ajungă și în alte orașe europene.
„Proiectul ajută oamenii să depășească crizele prin terapie, prin artă și activități de colaborare cu artiști. În Moldova, proiectul a avut loc datorită inițiativei mele, însă laudele trebuie aduse echipei minunate formate din Iana Stanțieru, Anastasia Nicușin și Stelian Rudco cu care am colaborat fructuos și cu care am realizat această idee. La invitația mea, Peter Momoshi, artistul german de street-art și multimedia, a pictat un pian împreună cu copiii refugiaților ucraineni. Pianul a fost donat Centrului Umanitar 151 pentru a oferi lecții de muzică pentru clienții organizației”, îmi mai spune muziciana.

Este o perfecționistă

Victoria este mulțumită de rezultatele obșinute, însă cel mai mult este recunoscătoare pentru tot ce i-a oferit viața, pentru oportunitățile care s-au ivit în calea ei. Este o perfecționistă și întotdeauna i se pare că se poate de făcut și mai mult, dar își știe limitele și cel mai important, știe când să se oprească dacă simte că este sleită de puteri și are nevoie de timp pentru regenerare. Susține că este plină de energie și idei, însă pentru a le avea din abundență, dedică timp sănătății fizice și mintale cât mai mult timp posibil. Fapt ce o ajută foarte mult!
Din cauza că vine destul de des în R. Moldova, nu simte schimbările care au loc acasă. „Eu cred că schimbările se fac sau mai bine zis se încearcă a fi făcute, însă sunt multe lucruri care vor dura mai mult timp căci este nevoie de a face schimbări fundamentale care nu sunt întotdeauna ușor de realizat sau, mai corect spus, nu sunt mereu acceptate de către părțile implicate.
Din alt punct de vedere, cred că țara noastră are un potențial foarte mare, iar bogăția cea mai mare a ei sunt oamenii săi.
Mi-aș dori ca în Moldova toți oamenii să aibă un trai decent. Diferența socială dintre clase e extrem de vizibilă. Clasa de mijloc este practic inexistentă și e trist. Mă duc la piață și observ cum oamenii se târguiesc pentru 2-3 lei pentru că nu au resurse, salariul și pensia nu le ajunge pentru toate. Apoi ieși în oraș și vezi o opulență oarecare prin prețurile care se afișează în diverse localuri și evenimente. Acest contrast doare și nu cred că e normal într-o țară „săracă” ca a noastră.
Așadar, aș contribui la crearea condițiilor de îmbunătățire a calității vieții cetățenilor noștri pentru ca să aibă un trai decent și cum se spune la noi: „să nu se jăluie pe viață la tot pasul!”. Vreau să îmbunăm oamenii noștri și să le arătăm că poate fi și altfel”, îmi declară basarabeanca de la Praga.
Am întrebat-o dacă are un sfat pentru cei de la guvernare, iar ea mi-a răspuns că ar avea un sfat pentru toți moldovenii, indiferent unde se află și ce post ocupă. Iar acesta este: „Mai puțină vorbă – mai multă acțiune și fapte concrete!”
La sfârșitul discuției, Victoria mi-a mărturisit că cea mai arzătoare dorință a ei este aceea de a-și înregistra albumul solo și să-l lanseze cât mai curând posibil. „Ar fi materializarea visului de mic copil”, își încheie ea povestea.

Moldovenii bursieri de la Praga

Împreună cu profesoara de cor Natalia Barabansicova

Alături de profesoara de dans Valentina Cocea