Actorul Ruslan Rabii are o poveste demnă de un scenariu de film! Viața l-a pus la nenumărate încercări, a cunoscut și urcușul timp de șase ani la Teatrul Republican de Păpuși „Licurici, ca după nașterea băiatului său, să i-a drumul străinătății, unde avea să cunoască și coborâșul. Se întâmpla în luna lui august a anului 2002. Decizia de a pleca din țară a fost una spontană, fiind rugat de una din surorile sale să o însoțească în Rusia. Nu voia să revină acasă cu mâinile goale așa că a rugat niște cunoscuți să-i ofere de muncă ca și măturător de stradă. Așa a început să-și câștige primii bani departe de soție și fecior. Ca mai apoi, viața să i se schimbe la 180 de grade și să lucreze în calitate de alpinist industrial, chelner superior, manager, director de restaurant, iar ultimul său job în Rusia a fost în calitate de specialist IT în domeniul Blockchain.
Ce este Blockchain? Comediantul american Stephen Colbert spune că „este aur pentru tocilari”. Ei bine, tocilarii sunt acum copiii populari din bloc, iar tehnologia Blockchain devine una dintre cele mai proeminente tendințe în domeniul finanțelor și inovației digitale de la crearea internetului. Blockchain–urile sunt baze de date. În loc să fie stocate pe un server central ce poate fi accesat de toți utilizatorii, înregistrările de pe Blockchain sunt stocate pe computerele utilizatorilor de peste tot din lume.
„Am fost participant al câtorva mese rotunde de instruire cu membrii Dumei de Stat din Rusia ca primul autor al unui manual în domeniu, în limba rusă”, îmi spune Ruslan Rabii care și-a spus povestea și prin versuri. Tot versurile i-au făcut cunoștință cu soția sa, Angelica, fostă pictoriță și sculptoriță a Teatrului „Licurici”, care la momentul de față activează în calitate de medic la o clinică din Chișinău.
După 17 ani petrecuți în Rusia, floreșteanul s-a întors acasă unde a descoperit că are darul culinăriei, devenind bucătar-șef al Pensiunei „Muze” din sat. Țipova, r. Rezina. Astăzi el este cel care administrează pensiunea ce a organizat prima galerie rurală de artă plastică din țară, pensiune ce deține primul restaurant rural cu bucătărie de autor în stil fusion și care oferă zboruri cu avionul și parapanta. De asemenea, Ruslan Rabii este și administratorul S.A. „Salubritate Șoldănești”. Are o viață de poveste pe care v-o îndemn să o cunoașteți!

„Sunt un simplu muritor, care nu se deosebește cu nimic de alții. Născut pe tărâmuri moldave și atașat de ele pentru totdeauna”, așa își începe istoria actorul Ruslan Rabii. Dacă ar fi să se descrie printr-o frază, atunci aceasta ar fi:

„Exist, trăiesc, rezist, iubesc!”.
Este unul din puținele interviuri în care la unele întrebări am primit răspunsuri în formă de versuri.
„Eu m-am născut întâmplător…
Când mama se iubea cu tata
În câmp deschis și plin de flori
Din cer turna ca cu găleata
Nevrând să curg pe jos, să mor
Șiret însemânțasem fata…
Iar muma-mi plină de amor
Nici n-a simțit sub sânul său
Semință nouă de fecior
Ba nici prin cap să-i treacă, zău!
Pân’ nu i-am tras eu un picior
Strigând din burtă: „-Mamă-s EU!”
Uimit, năluc și fericit
Sărea să prindă cerul tata
Dar a căzut pe loc pripit
Când a aflat că nu sunt fată
Și-adânc în suflet umilit
A zis: „Eu voi numi băiatul!”
Așa și-a fost, ieșind afară
Eu m-am trezit să fiu Ruslan
Și-un medic mă lega c-o sfoară
Iar mama se uita-n tavan
Pe când tăticul, o țigară
Supărăcios fuma sub geam
Neașteptând să-mi tragă palma
Cel cu halatul alb spoit
Am tras un țipăt și-o sudalmă
Dar prea târziu m-am dumerit…
Când m-a trăsnit o dată… Mamă!!!
Ce fericire… Am venit!”

Ruslan Rabii s-a născut în luna lui martie 1976, în sat. Recești, r. Florești care în 1980 a fost trecut în r. Șoldănești, un orășel micuț unde și-a petrecut copilăria și parțial, junimea.

Despre părinți și cele două surori

Părinții săi, Constantin și Maria Rabii, deși fiind ambii de proveniență țărănească, s-au deosebit radical în ceea ce privește viziunea vieții și a împrejurimilor.
„Tata fiind un filosof cu duh de romantism poetic a fost o personalitate extrem de simplă în portul său și în relațiile cu toți reprezentanții rasei umane fără a aprecia statutul celora pe care avea să-i întâlnească în calea vieții sale. Pe când mama, care mai avea și vițe nobile (de la ambii bunei ai săi), este mult mai selectivă la oameni. Ea este plină de ambiție și cerințe de la viață, dar și cei ce o înconjoară. Fiind primul copil în familie, am luat de la tata și chipul, și cugetul și … chiar de am luat ceva de la mama, cred că acestea sunt doar unele completări la caracteristicile atât pozitive, cât și negative ale lui tata. Surorile mai mici care sunt Liliana și Olesea „și-au făcut ” și ele parte dreaptă. Cea mijlocie, Liliana, întruchipând-o pe mama, iar mezina Olesea făcându-le parte dreaptă ambilor părinți”, îmi povestește actorul.

De mic și-a manifestat talentul de actor

Ruslan Rabii a avut o copilărie plină de peripeții și foarte veselă, care i-a lăsat un car de amintiri hazlii de care se amuză și copiii săi.
Când mama sa era acasă, lucrul nu se termina nicicând, iar când aceasta pleca la serviciu, acesta era „nevoit să-și recupereze fericirile copilăriei”. Și cum era dotat de Dumnezeu și de univers cu o fantezie destul de bogată, inventa evenimente și peripeții năstrușnice pentru toată mahalaua.
„Odată cu venirea mea pe lume, mi-a sclipit în cap ideea precum că viața este o aventură plină de încercări care n-ar trebui să fie ratate”, adaugă el.

„Am visat mereu să zbor și…”

L-am întrebat ce-și dorea să devină când era mic și mi-a mărturisit că „din păcate, visul copilăriei a rămas nerealizat și că o să-l poarte în suflet până la sfârșitul zilelor”.
„Dragostea mea a rămas fidelă cerului, am visat mereu să zbor și… mai continui să visez și acum”, îmi mărturisește basarabeanul revenit la baștină.

„Am făcut studii pentru mine, nu pentru hârtie”

Susține că începutul studiilor sale a fost unul banal ce nu se deosebește de începutul tuturor.
„Am făcut școala medie, apoi Colegiul de Arte din Soroca, iar mai departe s-a întors totul cu picioarele în sus. Institutul de Arte+Universitatea de Arte+Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, toate astea în cinci ani de studii într-un singur edificiu. După care au urmat Școala de Alpinism Industrial, Școala de Servicii Hoteliere și Restaurant, ВШЭ (Высшая Школа Экономики), Sinergia și multe alte cursuri în domeniul tehnologiei Blockchain și, în sfârșit, Academia de Administrare Publică pe care am părăsit-o înainte de apărarea diplomei. De ce? Pentru că am făcut studii pentru mine, nu pentru hârtie”, îmi declară Ruslan Rabii.

S-a născut cu teatrul în suflet

Chiar dacă dragostea vieții sale a fost și rămâne a fi cerul, crede că teatrul a fost o vocație și asta deoarece s-a născut de Ziua Mondială a Teatrului. S-a născut cu teatrul în suflet! Își aduce foarte bine aminte de ziua când era în clasa I și, neștiind ce înseamnă cuvântul teatru și cu ce se mânâncă, împreună cu copiii din mahala, a organizat un teatru într-o casă care se afla în construcție. Acolo avea să monteze și primul său spectacol, iar cu anii, când a ajuns să activeze în domeniu, a înțeles că a organizat totul foarte bine până la cele mai mici detalii, cum ar fi afișul, biletele, garderoba. „Ca la maturi”, adaugă talentatul actor.
Susține că startul său în domeniul teatrului a fost „mult mai ușor decât la alții și asta deoarece, atât la Colegiu, cât și la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, a luat-o din prima fără clauze și emoții suplimentare, de parcă așa și trebuia să fie”.

7 ani de „Licurici”

La Teatrul Republican de Păpuși „Licurici” s-a angajat în anul 1996 și a activat timp de șase ani, până în 2002. Apoi a plecat ca să revină în 2012 și să lucreze până în 2013.
Anii petrecuți la „Licurici” au fost frumoși, acolo având parte de unele din cele mai importante momente din viața sa.
„Fiind o fire liberă la maxim nu cred că m-am putut realiza așa cum cred acum că trebuia să fie dar, în general, m-am simțit în teatru foarte bine și am lăsate acolo cele mai frumoase amintiri. La „Licurici” m-am căsătorit și mi-am jucat nunta, acolo mi s-a născut fiul, acolo mi-au rămas colegi și prieteni pentru toată viața, și … multe, multe altele”, îmi mai povestește actorul.

„Dragostea mea a fost față de regie”

Între el și actorie nu a fost dragoste la prima vedere. „Din păcate”, precizează Ruslan Rabii.
„Dragostea mea a fost față de regie, dar am făcut-o doar la colegiu. Atunci când am mers la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, era primire la regie estradă unde am și depus actele, necătând la faptul că îmi era străină, ca apoi să fiu convins de cineva să trec la păpușari ceea ce am și făcut imediat după ascultarea dlui Jucov, conducătorul cursului și directorul teatrului „Licurici”. Mi-a și spus că mă ia la el în grupă, examenele care au urmat, rămânând doar o formalitate. Din păcate, nu era atunci regie, care a apărut când eram deja în anul trei de studii”, adaugă actorul.

Actor de păpuși, din întâmplare

A devenit actor de păpuși din întâmplare, profesie care a rămas drept preferința vieții. Fiind din start „dramatic” nici nu voia să perceapă păpușa, însă făcând cunoștință cu ea și avantajele sale față de actorul viu, a rămas să fie preferința sa pentru totdeauna.
Unul din cele mai memorabile roluri pe care le-a avut a fost unul epizodic în filmul „Гастарбайтер” (n.a. – Gastarbeiter) realizat de către regizorul și scenaristul Iusup Razîcov la studioul „Mosfilm”.
Despărțirea de „Licurici” și colegii săi nu a fost una grea pentru că, susține el: „sunt omul care nu se atașează nicicând de nimic și orice, iar despărțirea o primesc drept ceva firesc în afară de… moartea tatălui!”.

Nașterea fiului l-a determinat să ia drumul străinătății

A activat doar la „Licurici”. Nu poate spune că a renunțat la teatru pentru că așa au fost circumstanțele timpului. La „Licurici” și-a cunoscut soția care activa în calitate de pictoriță-sculptoriță. Erau îndrăgostiți și pasionați de ceea ce făceau și nu dădeau o importanță majoră insuficienței financiare până în ziua când s-a născut fiul lor. Atunci, actorul a fost nevoit să-și pună semne de întrebări și să facă schimbări în viața sa. Chiar dacă anii de actorie au fost frumoși, interesanți și plini de entuziasm, Ruslan Rabii, care din 1998 a fost membru al uniunii artiștilor din R. Moldova, a luat drumul străinătății. Un drum al cărui start nu a fost deloc roz.

„Și-mpinge actorul / Pe străzi căruciorul / C-așa i-i destinul / Slujind la străinul”

„Decizia a fost una spontată, fiind rugat de sora mijlocie să o însoțesc la Moscova, acolo unde locuia soțul ei. Am hotărât că nu mă voi întoarce cu mâinile goale și așa a și fost. Se întâmpla în luna august 2002. Era o zi caniculară și nu șimțeam nimic deosebit deoarece nu știam ce mă așteaptă acolo. Decizia de a rămâne a apărut deja la Moscova când am mers la cineva din pământenii mei și i-am rugat să fiu primit la lucru în calitate de măturător de stradă.
Prima scrisoare adresată soției în vara lui 2002 a fost:

„Salut, drăgălaș
Din vechiul oraș
Cu-n falnic cremlin
Și mauzoleu de cretin
Vă scriu niște rânduri
Transcrise din gânduri
Și vise nocturne
(gunoiști și urne)
S-aflați cum mi-i traiul
Și cum mi-i mălaiul
Și-o zi cum îmi trece
Ca nouă sau zece…
Deci, începutul
Citiți conținutul
Să nu vă ia somnul
(Ferească-vă Domnul!):
Când noaptea-i în toi
Și soarele doarme,
Cu gândul la voi
Mă scol ca pe-alarmă,
Îmi iau căruciorul
cu mături, lopată
Și trist precum dorul
Încep măturatul
Muncesc ca eroul
Mai rag și ca boul
Las jalea să plângă
De viață nătângă…
Iar mătura-mi cântă
Mușcând din asfalt
Osana ei sfântă
Despre curat…
Și-apoi împreună
Cu-amica mea bună
Gonim tot gunoiul
Să treacă rusoiul
Muncim omenește
Moldovenește
Să umble moscalii
Ca-n casa cea mare…
Din drum trec la piață
De carne, verdeață
Și-mi caut mâncare
În urna cea mare
Mănânc haiducește
Ba chiar boierește
Iar de nu mă crezi
vino și vezi!
O roșie grasă
O prună cărnoasă
(Cu-oleacă de poamă
Am servit-o pe mama)
Cartofi, mandarine
Cireși, apelsine (n.a.- portocale)
Harbuji, zemoși
Fără voi nu-s gustoși
Mai înspre ziuă
Bat apa în piuă
(Cam pân’la amiază)
Apoi, hai, lucrează!
Și-mpinge actorul
Pe străzi căruciorul
C-așa i-i destinul
Slujind la străinul…
Mai cat prin gunoaie
Obiecte și straie
Și ce am găsit
Acum vă trimit:
Trenuț la băiatul
Să vină la tata
Și fructe străine
În dar de la mine
Spre seară turbat
Și mort de-osteneală
M-arunc peste pat
Și-ncep bolmojeala
Cu-a voastre portrete:
-Ah, tatii, baiete!
De-ai ști tu că banul
Nu-l fac cu ciocanul
Și nici la mașină
Ci cu mătura-n mână
Iar ție îți spun:
-Să fiu eu nebun
De nu te iubesc
Sau nu te doresc
Apoi dormitez
Iar noaptea visez…
Pe tine, frumoaso
Blajino, duioaso
Și fiu-mi zâmbind
Mereu bolmojind:
-Tata, du boana
Bibi și banana…
Și tocmai când visul îmi pare real
Mă arde-n urechi zbârnâit infernal:
-Scoală, Ruslane
Visând la banane
Gunoiul așteaptă
Sărut de lopată
Iute tresar
Ca iasca-n amnar
Îmbrac morcoviul
În cap pun chipiul
Și-o iau iar, din nou
Cu-avânt de erou
Să mătur rutina
Să iau dolarina
Acum vă mai scriu
Că nu beau rachiu
Nici vin, nici prea bere
Acapăr avere
Să-mbrac feciorașul
Să se mire orașul
Și mândra-mi iubită
Să umble chitită
În rest, totu-i bine
N-ai grijă de mine
Așteaptă-mă-n toamnă
Iubita mea, doamnă
Că de m-oi întoarce
Și totu-mi va place
Primi-vei în dar
Sărutări de hoinar
Și dragostea mea
Nemarginită
Va fi doar a ta
Angela, iubito!
P.S.
Transmite urări
De la mine aparte
La toți din oraș
Și celor din sate
Iar mamei, lui tata
Bunicul și buna
Mulți ani, sănătate
Noroc, voie bună!”.

A lucrat și ca alpinist industrial

În Rusia s-a aflat timp de 17 ani. După cum am menționat mai sus, startul nu a fost deloc ușor, a început cu măturatul străzilor ca mai apoi să activeze în calitate de alpinist industrial. Au urmat și alte joburi, cum ar fi chelner superior, manager și director de restaurant.
„În perioada 2012-2013 am avut o încercare dureroasă de reîntoarcere urmată de necesitatea refugiului înapoi cu provocări noi: taximetrist – specialist în tehnologia Blockchain. Am fost participant al câtorva mese rotunde de instruire cu membrii dumei de stat ca primul autor al unui manual în domeniu, în limba rusă, crypto-trader”, susține basarabeanul nostru.

A vrut să fie util Moldovei. Și este!

Niciodată nu și-a dorit să se stabilească cu traiul în Rusia pentru că, susține el „Moldovioara sa nu i-a lipsit nicicând din cuget”. Revenit acasă, a vrut să fie util țării. Și este!
La momentul de față administrează Pensiunea „Muze” din sat. Țîpova, r. Rezina. În cadrul acestei pensiuni a descoperit în el și darul culinăriei, primul său post fiind cel de bucătar-șef. Pe lângă aceasta, Ruslan Rabii mai este și administratorul S.A. „Salubritate Șoldănești”.
„Atunci când vorbesc despre pensiune, vorbesc despre suflet și chiar mă mândresc cu realizările mele acolo. Sarcina inițială a fost cea de a scoate oamenii din găoacea orașului la un prânz sau o cină la 100 km de Chișinău și oamenii vin nu pentru mănăstirea rupestră sau rezervația peisagistică din preajmă, ci pentru a lua masa la restaurantul meu. Acesta este un rezultat care, pentru prima dată în viața mea, mi-a trimis autocritica exagerată hăt departe.
La momentul de față avem șase angajați, însă o să ne lărgim echipa în viitorul apropiat. Prin ce ne deosebim de alte pensiuni? Prin faptul că suntem mereu primii. Ăsta este sloganul care ne caracterizează: prima galerie rurală de artă plastică, primul restaurant rural cu bucătărie de autor în stil fusion, prima pensiune ce oferă zboruri cu avionul și parapanta, etc!”, îmi povestește cu mândrie administratorul Pensiunii „Muze”.

Cheia succesului său

Se dedică trup și suflet în tot ceea ce face, iar aceasta este și cheia succesului său. Este sincer în fiecare acțiune, iar oamenii îl răsplătesc reciproc. Se gândește să plece din funcția de administrare S.A. „Salubritate Șoldănești” pentru că vrea să-și dedice mai mult timp familiei și „Muze”-lor.
Chiar dacă astăzi nu mai face actorie, Ruslan Rabii susține că „teatrul este precum o boală care nu poate fi vindecată și că dorul de el îi va fi drept o piatră pe inimă pentru totdeauna”.
Nu-și dorește să se stabilească cu traiul într-o altă țară, indiferent de dificultățile și momentele de disperare. „M-am născut în Moldova și aici voi muri”, adaugă el. A refuzat orice altă cetățenie decât cea pe care i-a dat-o destinul.
Momentan nu dispune de timp liber, din păcate, chiar și cu familia sa trăiește „prin corespondență”. Însă dacă ar avea un program mai liber, atunci ar citi și ar învăța pentru că-i place să studieze ceva nou „la nebunie”.

Versuri dedicate soției

Versurile i-au făcut cunoștință cu soția sa, Angelica, care, citindu-le a vrut să cunoască autorul, ca mai apoi:

„Ne-am întâlnit în troleibuz
Cam pe înserate
Tu – c-o hrincă de harbuz
Eu – c-o înghețată…
Eu, văzând-o, ți-am propus
Ca nerușinatul
Să schimbi hrinca de harbuz
Pe o înghețată…
Tu nimic nu mi-ai răspuns
Toata rușinată
Mi-ai dat hrinca de harbuz
Eu ție-nghețată…
Și în ochi când ne-am privit
Ne-am plăcut îndată
Ca o hrincă de harbuz
Cu o înghețată…
În genunchi în fața ta
Am căzut îndată
Nici harbuzul nu conta
Nici chiar înghețata…
Și cu pumnu-n piept adus
Am rostit – „O, fată!
Vreau să fiu al tău harbuz
Tu mie-nghețată!..”
Iar nimic nu mi-ai răspuns
Mai erai și fată…
M-ai pupat drept pe harbuz
Eu – pe înghețată…
Iar acasa când te-am dus
Deja măritată
Am mai cumpărat harbuz
Și o înghețată.
P.S.
După aia eu mi-am spus:
„-Bagă-n cap, băiatul,
Dacă vrei să papi harbuz,
Cumpăra-nghețată”.

Versuri și pentru fecior

La momentul de față, soția sa activează în calitate de medic podolog la o clinică din Chișinău. Fiul lor Ovidiu (23 de ani) a rămas în Moscova unde lucrează ca și programator.

„Vai ce zarvă-i în mahala
Ce se-ntâmpla? N-ați ghicit…
Azi Ovidiu, la școală
Prima notă a primit!
Și ce mândru o privește
Parc-ar fi îndrăgostit…
Foarte greu se mai primește
Nota unu … înzecit”.

Otilia este „fata tatei”

Soții Rabii mai au și o fiică de 10 ani care se numește Otilia și care este „fata tatei”.
Nu-i place să compare viața pe care a avut-o în Rusia cu cea pe care o are acum în R. Moldova. Consideră că aceasta este frumoasă mereu și oriunde, indiferent de circumstanțe. „Totul este doar în mâinile noastre și depinde de felul cum o tratăm, tocmai din acest motiv nu prefer să fac comparații la acest capitol”, consideră actorul.

Nu mai vrea să plece din Moldova

„Stau uneori și mă gândesc
Meditez
Și mă-ntreb:
Din ce e făcută
Din ce e zidită
Și construită
Această ușoară
Această frumoasă
Această grea
Și anevoioasă
Viață a noastră…
Apoi, tot eu gândesc
Meditez
Și-mi răspund că:
La baza și temeliile ei stau
Crosvoardele
Integramele
Și rebusele
Iar în jur mișună
Ne afumă
Ne asurzesc
Și ne otrăvesc
Autobuzele
Troleibuzele
Minibuzele
Maxibuzele
Buzele
Și nebuz… ele…
Au rămas numai ele
Unicile care ne mai iubesc
Ne ocolesc
Ne corcolesc
Ne inspiră
Și ne transpiră
În pori
În sudori
Incredibili
Invizibili
Impotenți
Eminenți
Rebusați
Crosvordați
NEBĂRBAȚI!!!
Ca apoi…
Să ne părăsească și să plece…
Iar noi, v-om rămâne ca câinii
Hainii
Ah! Câinii
Ei sunt prietenii omului și
Mereu se află lângă ea…
Stăpâna din casă
Stăpâna, frumoasă
Pe care-o iubește
Pân’o urăște
Apoi o crucește
Și dumnezeiește
Nu-i dă nici cusca
Și câtă de-o mușcă
Rămâi fără casă
Rămâi fără oase
Rămâi doar un câine
Cu ochii spre mâine
Rămâi doar un om
Ce nu intră-n norm
A comuna a vieții
Și noi
Cei de lângă tine
Cei care suntem tu însuți
Jucăm dame cu pucuri de hockey
La noi și la tine – totu-i OK!
Și viața ne place
Că nu ai ce-i face
Că-i foarte frumoasă
Și anevoioasă
Rebusată
Crosvordată
Și integramată”.

La sfârșitul discuției, Ruslan Rabii mi-a spus că nu mai vrea să plece din R. Moldova și că își dorește să trăiască intens și frumos fiecare zi petrecută pe tărâm natal.