Pe 13 mai 2006, Dorin Goian a pășit pentru prima dată pe tărâm canadian. Când a decis să emigreze, în micul său bagaj, s-a regăsit și dorința imensă de a se realiza în țara care, de 16 ani, i-a devenit o a doua casă.
Startul fotografului care în era digitală continuă să realizeze fotografii alb-negru pe film a fost atât cu urcușușuri, cât și cu coborâșuri, însă iată că astăzi a început să culeagă roadele muncii sale. 
În luna martie curent, 20 dintre lucrările basarabeanului nostru au fost expuse în cadrul Festivalului FEAIA (n.a – Festival Expressions Artistiques d’Ici et d’Ailleurs), dedicat artiștilor migranți în Canada. Astăzi, Dorin se pregătește pentru cea de-a doua expoziție pe tărâm canadian care va avea loc în luna iulie și în cadrul căreia își va expune 15 lucrări. 
Până în acest moment, lucrările fotografului au fost expuse în galeriile din R. Moldova, România, Marea Britanie, Portugalia, Republica Belarus, Polonia, dar și Tiraspol. 
„Remnants”, unul din proiectele sale fotografice, a fost expus în cadrul Festivalului Internațional de Fotografie Documentară „InOut”. Evenimentul a avut loc la Cluj-Napoca, iar în cadrul acestuia, au fost prezentate 20 de fotografii. 
„Remnants” urmează să apară și într-o lucrare fotografică. Mai exact o carte ce va include 70 de fotografii alb-negru pe film, fotografii ce redau sărăcia și problema demografică din R. Moldova. 
În timpul discuției, Dorin mi-a mărturisit că-și dorește să revină acasă pentru un nou proiect. „Vreau să fac fotografii pe film color pentru proiectul de la paragină, la lumină! Însă nu-mi rămâne decât să aștept această lumină căci dorință este!”, mi se confesează el. 
Pentru a deveni cea mai bună versiune a lui în calitate de fotograf documentar, timp de doi ani, basarabeanul a studiat la Facultatea de Fotojurnalism din cadrul Colegiului Loyalist College din Ontario. 
După studii, el și alți nouă studenți, au fost selectați de a participa, timp de o săptămână, la un workshop organizat la Toronto de către cea mai prestigioasă agenție fotografică din lume, „Magnum”. 
Moldoveanul nostru își dorește ca lucrările sale să fie expuse și în cadrul muzeelor de aici, și cu siguranță se va întâmpla acest lucru deoarece are numeroase proiecte inedinte ce reflectă diversitatea vieții din Canada.
Toate lucrările lui Dorin sunt semnate, numerotate și în ediții limitate! „Fotografiile se realizează pe hârtie arhivală care oferă garanție că timp de 100 de ani culorile nu se vor schimba. La mine este lege: ca toate lucrările să fie pe peliculă! Nu realizez fotografii digitale decât atunci când sunt invitat să fac lucrări de protocol ori pentru agenții”, susține fotograful nostru din Canada. 

Dorin Goian este un fotograf independent ce realizează fotografii documentare alb-negru pe film. Are numeroase proiecte inedite care se bucură de succes în mai multe țări, iar cel mai recent succes al său a avut loc în Canada, țară în care s-a stabilit cu traiul acum 16 ani. 
Are 45 de ani, s-a născut la Chișinău, într-o familie de medici. Pasiunea pentru fotografie a moștenit-o de la tatăl său care a încercat să facă fotografie la nivel de pasiune, având acasă și o colecție impunătoare de aparate de fotografiat. 
„Tatei îi place mai mult funcționalitatea aparatelor, e un hobby la nivel tehnic, însă mie îmi place fotografia ca rezultat, ca artă vizuală”, își începe istoria Dorin. 

Primul job, la 15 ani

Nici el, dar nici sora sa mai mică, nu au vrut să le urmeze calea părinților, probabil, crede el, „de vină se face sistemul medical putred de acasă!”. 
Își aduce aminte că atunci când era în clasa a X-a, tatăl său l-a prins cu țigara în mână, iar drept pedeapsă, timp de o lună și jumătate, l-a pus să lucreze ca infirmier la spitalul unde activa. 
„Pot spune că acesta a fost primul meu job. Aveam 15 ani. În timpul unei proceduri, am leșinat și atunci am zis că din mine medic nu va ieși. Și așa a fost. Fotografie am început să fac pe la vârsta de 6 ani. Tata mi-a dat un aparat de fotografiat „Smena 6”, un aparat extrem de simplu, cu peliculă alb-negru. La școală făceam fotografii, iar acasă, la baie, aveam toate utilajele necesare pentru developarea fotografiilor. Nu aveam drept scop ca să realizez fotografii documentare, îmi plăcea doar să-mi fotografiez colegii, însă s-a întâmplat din greșeală, înainte să emigrez în Canada. Se întâmpla prin anul 2005. Colindam satelele Moldovei și vedeam că ele se depopulează, iar la un moment dat, am început să fac fotografii documentare”, îmi declară chișinăuianul.

Ce la determinat să facă fotografii documentare

Dacă tatăl său se poate mândri cu o colecție frumoasă de aparate de fotografiat, el zice că are doar trei la număr, unul mai profesionist ca celălalt. „Toate sunt mecanice și cu peliculă”, adaugă acesta. 
L-am întrebat dacă își aduce aminte de primul său moment imortalizat cu aparatul fotografic și fără pic de ezitare, mi-a răspuns că este un peisaj de iarnă, realizat la lacul din Parcul Valea Morilor. Și astăzi, în arhiva sa de la Chișinău, păstrează prima sa fotografie. 
„Jumătate din arhivă este la părinți, l-am rugat pe tata să mi-o trimită”, spune fotograful.
Copilăria sa a fost una foarte veselă pe care a petrecut-o la țară, la bunici. Zice că de aici și se trage proiectul său despre depopulare pe care l-a numit „Remnants”.
„Am văzut diferența de când eram mic și dezastru care este astăzi în satele Moldovei. Asta și m-a determinat să fac fotografie documentară”, susține Dorin.

Economist de profesie

Pe vremea când era la școală, părinții săi au trebuit să plece în Algeria, iar el a trebuit să rămână în grija bunicii din partea tatălui. O dată pe an,  pe o lună, părinții veneau acasă. În ultimul său concediu petrecut în R. Moldova, tatăl său a adus unul din cele mai performante aparate de fotografiat la acel timp: Minolta 9000. „Eu, care eram obișnuit să fotografiez cu aparate vechi, sovietice, când l-am văzut, am rămas mască. A mai adus și Cartea Recordurilor Mondiale din 1986, iar calitatea imaginile din lucrare m-a frapat”, își aduce aminte el. 
Când a trebuit să dea la facultate, a ales Academia de Studii Economice din R. Moldova din simplu motiv că „era populară pe vremea aia”. Timp de cinci ani a studiat economia, s-a specializat în marketing, ceea ce a și făcut până a luat decizia de a pleca din țară. 

„Lucrări care mă mișcau din prima!”

În timpul studiilor, s-a îndepărtat de fotografie, nici el nu știe de ce! Însă a început să se uite la fotografie ca la o artă cu un an înainte de a pleca în Canada. 
„În ultimul an pe care l-am petrecut acasă, am făcut numeroase excursii prin satele Moldovei, nordul l-am colindat cel mai mult. Atunci mi-a venit ideea de a realiza un proiect fotografic cu satele din Moldova. Proiectul „Remnants” l-am început în 2005, iar în 2018 l-am finisat. Este un proiect realizat în vremea vacanțelor mele petrecute acasă și realizat cu unul din aparatele de fotografiat din colecția tatei. Toate fotografiile sunt realizate pe peliculă. Îmi plăcea să fotografiez viața rurală de acasă, anume imaginile care dor, acelea unde trebuie de atras atenția și la care trebuie de făcut schimbări spre bine. În anul 2005, am descoperit Agenția Magnum. Robert Capa, Henri Cartier-Bresson, David Seymour, George Rodger și William Vandivert sunt fotografii care au fondat agenția. Pe vremea aia nu era internet, ci doar reviste și ziare. Fotografii mergeau prin toate țările și realizeau nu două ori trei fotografii, ci pagini bune cu lucrări care mă mișcau din prima. Datorită lor am înțeles că această artă este ceva extraordinar!”, povestește Dorin Goian. 

„Am emigrat din cauza sistemului bolnav de acasă”

A încercat să se realizeze profesional și acasă. Primul său job după studiile universitare a fost cel de un simplu operator, ca mai apoi să activeze în calitate de agent de vânzări. Timp de patru ani a lucrat la cea mai mare companie producătoare de bere din R. Moldova, au urmat și alte experiențe la alte companii, însă nu s-a reținut mult timp la ele. 
În anul 2004 și-a zis că vrea să plece din țară, unde mai pui că în acea perioadă tot mai mulți moldoveni alegeau drumul străinătății. El tindea spre Irlanda! Tindea să se realizeze profesional peste hotarele țării. 
„Dorința de a emigra mi-a venit din cauza sărăciei și din cauza sistemului bolnav. Pur și simplu nu mă regăseam acasă! Mă vedeam ca și Columb, voiam să descopăr o altă lume și ceva măreț. Mi se părea că Moldova este o țară limitată și nu prea aveai unde te dezvolta. Părerea mea e că Moldova nu este o țară, ci o ruptură de loc, ea trebuie să se reunească cu România!
Atunci când voiam să plec în Irlanda, o colegă de-a tatălui meu a venit din Canada și când am auzit de această țară, am zis să încerc și eu norocul. Așa am ajuns aici. 
Abia atunci când am venit în această țară, am început să aplic tot ce am învățat pe vremea studiilor universitare. În Canada, marketingul din Moldova îmi prinde bine”, mai povestește chișinăuianul.

Startul în Canada, deloc ușor: a cărat mobilă și a lucrat la pădure

Pe 13 mai 2006 a pășit pentru prima dată pe tărâm canadian. Înainte să facă acest pas, s-a documentat foarte mult despre această țară și a făcut câteva cursuri de limba franceză. Cunoștea la perfecție limba engleză datorită joburilor pe care le-a avut acasă, unde mai pui că la un post de muncă a avut și funcția de traducător. 
Primul lucru la care a atras atenția atunci când a ajuns în Canada a fost… curățenia! A simțit din prima că o să-i placă viața din această țară și așa a fost!

„Nu am venit de unul singur, ci împreună cu încă alți doi prieteni. La aeroport am fost întâmpinați de alți prieteni prin intermediul cărora am ajuns să lucrez la pădure. Am și un proiect fotografic realizat în toată această perioadă. 
În această țară, am venit cu scopul de a-mi croi o viață nouă și un drum nou pe linia fotografică. Trebuie să recunosc că la început aveam mentalitate sovietică și îmi propuneam drept scop de a câștiga câți mai mulți bani, însă la scurt timp, lucrurile s-au schimbat. Eu m-am schimbat!
Startul nu a fost unul ușor: am cărat și mobilă pentru că aveam nevoie ca să-mi câștig existența, iar mai apoi a venit experiența de la pădure, mai exact tăiam copaci. Am lucrat timp de trei luni pentru că este un job sezonier. Apoi am ales să merg la studii. Așa am ajuns să studiez timp de doi ani la facultatea de fotojurnalism de la Colegiul Loyalist College Photojournalism din Ontario. A urmat o etapă extraordinară pentru mine. În perioada până a ajunge la colegiu, eram mai mult printre moldoveni, care au o mentalitate total opusă față de cea a canadienilor. Când am ajuns student, nu doar am învățat arta fotografică, dar am învățat și să fiu canadian. Felul lor de a fi liniștit și de a explica calm fiecare întrebare, cu profesori extrem de degajați, care sunt la același nivel cu studenții. Studiile au fost peste măsura așteptărilor mele”, îmi declară cu mândrie fotograful documentar.

A lucrat și pentru ONG-urile de acasă

După finisarea studiilor, el și alți nouă studenți, au fost aleși să participe în cadrul unui workshop organizat către cea mai prestigioasă agenție de fotografie din lume. Este vorba de „Magnum”, iar evenimentul a avut loc la Toronto și a durat o săptămână. Susține că secretele și experiența oferită de „Magnum” l-a ajutat foarte mult în cariera sa de fotograf documentar. 

„După aceste experiențe am mers iarăși să lucrez la pădure pentru că aveam nevoie de bani. Între timp am aplicat și pentru cetățenia de canadian. La pădure am lucrat patru luni, iar peste alte două luni eram deja în Moldova. Se întâmpla în 2009! De fapt, am început să fac naveta Moldova – Canada! Iarna stăteam la Chișinău, iar vara veneam aici. Am plecat pentru că îmi era dor de cei dragi. După trei ani de când plecasem din țară, eram șocat să văd că lucrurile nu se mișcase deloc, că oamenii erau la fel de triști. Am început să lucrez cu ONG-urile de acasă, în calitate de fotograf, apoi și pentru Organizația Națiunilor Unite pentru care realizam fotografii de protocol. De fiecare dată când reveneam acasă, colaboram cu ele. Jumătate de an eram în Moldova, unde călătoream prin sate ca să-mi duc la bun sfârșit proiectul, iar cealaltă jumătate de an – în Canada, unde lucram la pădure. Naveta însă s-a terminat în 2013, atunci am decis ca până în 2018 să stau doar în Moldova. În acești cinci ani am muncit intens la proiectele mele personale, cele mai multe fotografii în acea perioadă le-am făcut. Tot în această perioadă am lucrat la un proiect de suflet împreună cu cei de la Hospice Angelus. Lucrările au fost cu un impact destul de puternic”, îmi mai povestește Dorin. 

Urmează să lanseze și o carte

Unul din proiectele sale de suflet, „Remnants” urmează să fie expus și într-o carte. Macheta lucrării fotografice ce va include 70 de fotografii alb-negru este gata, urmează ca la anul să aibă loc lansarea. 
Încă un alt proiect cu care se poate mândri este cel realizat în perioada cât a lucrat la pădure. Îi plăcea să îmbine munca cu fotografia! În cadrul companiei unde activa, printre angajați erau mulți africani pe care-i fotografia continuu. 

„Vreau să continui acest proiect, să fie mai amplu, în care să apară și cei care plantează pomii. Îmi doresc să realizez o carte și cu lucrările mele de la pădure, cu siguranță va prinde la public. În luna martie curent, am avut o expoziție cu 20 dintre aceste lucrări. Este un Festival în care este redată arta migranților în Canada. A fost prima mea expoziție în această țară, iar în luna iulie urmează să am cea de-a doua expoziție. Sunt doi pași extrem de importanți pentru mine!”, susține el.

Experiența de a cutreiera Canada la volanul camionului

A decis să se stabilească definitiv cu traiul în Canada în urma dezamăgirilor trăite vreme de cinci ani în Moldova. A sperat că bagajul de experiență acumulat în străinătate, îl va putea implementa acasă, însă n-a fost să fie. Au început să-i apară dezamăgirile și frustrările că nu-și poate îndeplini dorințele, iar din 2018 a revenit pentru totdeauna pe tărâm canadian. Atunci i-a apărut dorința de a cutreiera țara la volanul camionului, iar în scurt timp a ajuns să-și îndeplinească dorința. 

„Timp de un an, am văzut toată Canada și America, și am bifat încă o experiență de nedescris. Cel mai mult mi-a plăcut să fotografiez America și vestul canadian. 
Temele pe care le abordez sunt cele la care trebuie de atras atenția, cele care dor și care necesită o schimbare, cum ar fi pădurile defrișate. 
Îmi doresc ca lucrările mele să fie expuse și în cadrul muzeelor din Canada și cu siguranță se va întâmpla acest lucru în viitorul apropiat. 
Toate fotografiile mele se fac pe hârtie arhivală care oferă garanția că 100 de ani culorile nu se vor schimba. Ele sunt semnate și numerotate, în ediții limitate. 
La mine e lege: toate lucrările pentru proiectele mele personale să fie pe peliculă!”, susține basarabeanul. 

„Proiectul : de la paragină, la lumină!”

În R. Moldova, ultima dată a fost în 2018, urmează să plece la anul, atunci când va avea loc lansarea cărții sale. Nu exclude faptul ca lucrarea sa să fie publicată și în România. 
Dorin ar mai avea o dorință pe care speră, ca într-o bună zi, să și-o îndeplinească: „vreau să revin acasă și să fac fotografii color pe film pentru un nou proiect: de la paragină, la lumină! Nu-mi rămâne decât să aștept această lumină pentru că dorință este!”.
Până în acest moment, lucrările fotografului au fost expuse în galeriile din R. Moldova, România, Marea Britanie, Portugalia, Republica Belarus, Polonia, dar și Tiraspol. 
Atunci când are timp liber, basarabeanul alege să studieze o nouă limbă străină. Acum se poate mândri că știe să comunice în română, rusă, engleză, franceză și spaniolă.