Povestea de emigrare a medicului stomatolog Liliana Capcelea începe acum 16 ani. A lucrat opt ani la Policlinica Militară Centrală din Chișinău, însă pentru că și-a dorit să le ofere un trai mai bun copiilor săi, a hotărât să emigreze. Așa a ajuns în Canada, țară pe care a îndrăgit-o din prima și în care s-a dezvoltat profesional. Cu pași mici și încrezători, basarabeanca noastră a reușit să-și clădească o carieră frumoasă, iar cu timpul a ajuns să dețină nu una, dar două clinici stomatologice de top.
Astăzi, în Canada, Liliana Capcelea este un medic dentist renumit, are în subordine 19 angajați, iar printre ei se regăsesc moldoveni, români, spanioli, portughezi și quebecoși. Se bucură de clienți fideli, iar ca afacerile să-i meargă ca pe roate, consideră că a găsit cheia succesului. Fiica sa, Ana-Maria, a decis să-i urmeze calea, lucrând cu mama ei cot la cot.
Medicul stomatolog are o poveste pe cât de motivantă, pe atât și de interesantă. S-a născut într-o familie de doctori, tatăl ei fiind medic militar, iar copilăria și adolescența și le-a petrecut în diferite orașe din Rusia.
S-a născut în sat. Saharna, Rezina, iar pe când avea trei ani, părinții s-au mutat cu traiul la Tiraspol, unde s-au reținut doar doi ani pentru că tatăl ei a fost admis la Academia Medicală Militară din Sankt Petersburg. După doi ani petrecuți în cel mai nordic oraș european, acesta a primit ordin de a merge să muncească în orașul Ussuriysk. Aici, familia Capcelea a locuit patru ani, iar în toată această vreme, tatăl basarabencei noastre a primit distincția de căpitan. Pentru următoarele grade militare, a fost trimis în orașul Ulan-Ud unde au trăit șapte ani. Pe când avea 18 ani, părinții ei au decis să revină la Chișinău, unde au continuat să profeseze. Ea și fratele ei, Victor, au luat exemplu părinților, devenind medici desăvârșiți și apreciați în rândul pacienților din R. Moldova.

Liliana Capcelea s-a născut în sat. Saharna, r. Rezina, în familia medicilor Lidia și Mihail Capcelea. Și fratele eroinei mele a mers pe drumul părinților, Victor Capcelea fiind un specialist în medicină legală.
„Mămica toată viața a lucrat în acest domeniu, chiar și acum, când e trecută de vârsta de 70 de ani, ea continuă să profeseze. Tăticul este medic terapeut”, îmi spune medicul stomatolog, mândră de familia sa.

Despre copilăria petrecută în Rusia

Până la vârsta de trei ani, a locuit în satul Saharna, satul de baștină al mamei ei. Și pentru că tatăl său este medic militar, din Saharna au trebuit să locuiască doi ani la Tiraspol, ca mai apoi să se mute cu traiul, tot pentru doi ani, la Sankt Petersburg, acolo unde părintele ei a fost admis la Academia Medicală Militară.
„Aici am locuit pentru studiile tatei. Mai apoi a primit ordin de a merge la capătul Rusiei, în orașul Ussuriysk, unde ne-am aflat cinci ani. În urma muncii depuse în acest oraș, tata a primit distincția de căpitan, iar pentru următoarele grade militare a fost trimis în Ulan-Ud. În acest oraș am venit pe când aveam 11 ani și am trăit până la vârsta de 18 ani. Fratele este mai mare cu doi ani și jumătate, iar împreună am avut o copilărie foarte frumoasă. La vârsta de 18 ani, am fost admisă la Academia de Medicină din Cita, însă peste jumătate de an de studii, am revenit la Chișinău cu toată familia. În acea perioadă s-au început problemele în R. Moldova, iar cum tata este patriot de felul său, a decis să ne întoarcem acasă, spunându-ne că: „Moldova are nevoie de noi!” Și uite așa am revenit la baștină”, își amintește moldoveanca din Canada.

Vacanțele de vară, petrecute la bunici, în Moldova

Chiar dacă locuiau în Rusia, părinții aveau grijă ca în fiecare vară să-și trimită copiii în R. Moldova. O lună o petreceau la bunicii din Saharna, iar cea de-a doua, la bunicii din Florești.
Au fost și continuă să fie o familie foarte unită. Își aduce aminte că atunci când tatăl ei îi anunța că trebuie să meargă într-un alt oraș, primeau vestea cu bucurie.
„Tata, fiind medic militar, avea scopul de a obține toate distincțiile, iar noi, ca familie, trebuia să-l susținem. Mama niciodată nu i-a zis: „Hai, mergi doar tu, iar eu rămân cu copiii!” Niciodată! Mereu l-am urmat cu fericire. Pe timpuri, militarilor li se dădeau apartamente, țin minte că atunci când ajungeam într-un oraș nou, ea avea grijă să facă reparație ca și cum am fi venit acolo pe toată viața. Noi, fiind copii, nu aveam perioade de acomodare. Îmi aduc aminte că atunci când ni se dădea vestea că trebuie să ne mutăm cu traiul, eu eram tare încântată. Important a fost să am părinții și fratele alături. Nici prin gând nu mi-a venit să-i spun tatei că nu vreau să-mi las prietenii ori că nu vreau să o iau de la capăt într-un alt oraș”, îmi povestește femeia de afaceri.

Două decenii a vorbit doar limba rusă

Până la vârsta de 23 de ani, a vorbit doar limba rusă, chiar dacă în casa lor, părinții mereu au vorbit în limba română. Își mai aduce aminte că în timpul vacanțelor pe care le petrecea în R. Moldova, buncilor le lua ceva vreme ca „să-i dezlege limba în română”, însă când reveneau în Rusia, aveau obiecții de la profesori. „Ne întrebau unde este accentul rusesc și ne rugau să vorbim cu el”, precizează ea.
Reveniți în R. Moldova, familia Capcelea s-a stabilit cu traiul la Chișinău. Mama ei s-a angajat la Spitalul Clinic Militar Central, iar tatăl a început să activeze la Ministerul Apărării.
Liliana Capcelea a studiat stomatologia la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”. Până în ultimul moment, niciun membru din familia ei nu a crezut că aceasta va avea curajul să studieze stomatologia.
„Din copilărie, aveam o frică foarte mare de dentist, iar când mama trebuia să mă ducă la stomatolog, era un chin pentru ea. Pe când aveam 16 ani, pe timpul verii, mama mi-a zis că este de muncă și că aș putea să spăl instrumentele la o secție stomatologică. M-am angajat, spălam instrumentele, pregăteam sala pentru proceduri, iar în acea perioadă la acea secție făcea practica o fată de 20 de ani. Era așa frumușică, subțirică și finuță. M-a impresionat foarte mult, mereu mă gândeam cum poate o fată atât de frumoasă să lucreze ca stomatolog. M-am apropiat de ea, am întrebat-o dacă îi place ce face, iar când mi-a răspuns că foarte mult și mi-a povestit despre această profesie, ajunsă acasă, le-am spus părinților că voi deveni dentistă. Nimeni din familie nu m-a crezut și au început să râdă, ei știind de fobia mea pentru stomatolg. Tata până în ultima clipă nu i-a venit să creadă că am dat la stomatologie, el dorindu-și ca eu să devin pediatru. Așa că cinci ani am studiat stomatologia, iar mai apoi au urmat trei ani de rezidențiat. Am învățat în limba rusă, iar în limba română am început să vorbesc atunci când am născut primul copil. Era foarte straniu pentru că nu-i puteam spune fetiței mele: „девочка!” Și am început să-i zic în română, iar din acea clipă vorbesc doar această limbă. Copiii meu știu că eu vorbesc foarte bine și limba rusă, însă ei nu o cunosc”, îmi mai povestește medicul stomatolog.

16 ani de Canada

Liliana Capcelea este mămica a patru copii: Ana-Maria (25 de ani), Dan-Mihai (20 de ani), Adrian (14 ani) și Nicolas (12 ani).
Până a lua decizia de a emigra, timp de opt ani a lucrat la Policlinica Militară Centrală, însă pentru viitorul copiilor ei, a decis să ia drumul străinătății. Așa a ajuns în Canada, țară în care se află de 16 ani.
„Am lucrat la stat, iar salariul era foarte mic, mai câștigam și bani în plus pentru că era imposibil să trăiești cu 100 de dolari pe lună. Pentru copiii mei am decis să plec! Chiar dacă cu ceva vreme înainte de a emigra am primit o ofertă bună de la o clinică privată din Chișinău, am decis să plec și nu regret deloc decizia pe care am luat-o. Pe lângă Canada, mai aveam posibilitatea să plec în Australia, însă acolo trebuiau mai mulți bani pentru programul pe care mi-l oferea acea țară. Și cum eu nu aveam mai mult de 5 mii de dolari, pentru că atât mi-a reușit să strâng împreună cu tata, care m-a ajutat foarte mult, am venit aici. Pe 19 iulie s-au făcut 16 ani de când sunt în Canada”, spune basarabeanca.

Cum a fost startul

Își aduce aminte foarte bine și perioada în care ajunsese, era împreună cu doi copii mici, într-o țară unde nu cunoștea pe nimeni și în care știa că va fi întâmpinată de un prieten de-al tatălui ei. Avea 30 de ani pe atunci și o dorință acerbă de a realiza ceea ce nu i-a reușit acasă.
Chiar dacă i s-a spus că în Canada nu va putea activa ca medic dentist, ea a venit cu gândul că va reuși să devină asistentă medicală de stomatologie, neștiind că există posibilitatea să profeseze și în calitate de igienist dentar. „Nu era atât de multă informație la acea vreme, în schimb, astăzi, emigranții sunt mult mai informați. Trebuie să recunosc că de cum am plecat, am acceptat ideea și gândul că nu voi mai putea niciodată activa ca medic stomatolog”, adaugă ea.

6 ani de asistentă dentară

Primele două luni s-au simțit ca în vacanță. Au găsit un apartament pe care l-au închiriat, iar pentru că era vară și cald, majoritatea timpului îl petreceau la piscine. Din toamna anului 2005, medicul a început un curs de francizare unde a avut parte de colegi de toate naționalitățile și cu care se înțelegea de minune.
„Nu am avut o perioadă grea de adaptare. În blocul unde am locuit, eram cinci familii de moldoveni cu care prietenesc și până în ziua de astăzi. Într-o bună zi, o cunoștință din aceste familii, care deja avea cinci ani locuiți în Canada, m-a întrebat de ce nu merg să învăț de asistentă dentară. Iar eu am zis: de ce nu? Limba franceză o înțelegeam, însă nu o puteam vorbi. Școala de asistent dentar durează un an, însă am ales cursurile intensive care au durat trei luni. Voiam un job pentru că timp de trei luni am învățat limba franceză, iar cum în acea perioadă nu puteam munci, a trebuit să stau pe ajutor social. La cursuri, majoritatea colegilor mei erau quebecoși, iar eu nu înțelegeam nimic din ce se vorbea. Cu toate acestea, programul teoretic l-am susținut la 99%. Cum l-am dat? Nici eu nu știu, unde mai pui că toți s-au mirat deoarece eram cea mai tăcută la cursuri. Perioada de stagiere am făcut-o la o clinică stomatologică din Montreal unde m-am și angajat ca asistent dentar. Timp de șase ani, am deținut această funcție. Am avut și o mică experiență care m-a trezit la viață și care mi-a dat de înțeles că altceva decât în domeniul meu, nu voi putea profesa. Aveam nevoie de bani ca să fac ziua de naștere a fetiței mele, împlinea 10 ani, iar un cumătru mi-a sugerat să merg, să mătur, la uzina unde el lucrează. Seara, când am ajuns acasă, am plâns foarte mult. Am zis că asta nu e pentru mine, iar după acest duș rece, mi-am promis că trebuie să cresc profesional și aici”, îmi mai povestește specialista în stomatologie.

De 9 ani e medic stomatolog

După ce a născut al patrulea copil, în timp ce muncea, era în proces de evaluare pentru a putea obține permisiunea de a activa în calitate de medic stomatolog. Este un proces anevoios și deloc ușor pe care trebuie să-l susții la Colegiului Medicilor Dentiști din Quebec. După patru examene susținute cu brio, a urmat etapa finală, examenul decisiv la Consiliul Național de Examinare Dentară din Canada pe care l-a dat din prima.
„Depui actele, spui că ești medic stomatolog din R. Moldova, iar mai departe ei îți zic pașii. Înveți, frumușel, toată literatura și mergi să susții unul din examene. Am avut o tentativă, însă pentru că eram însărcinată cu cel de-al treilea copil, am zis că nu arde și ca să mai aștept. Iar în 2012, am susținut toate examenele și am obținut permisiunea de a activa în calitate de medic stomatolog. A venit și mama ca să mă ajute cu copiii pentru că aveam nevoie să învăț. Ca să fii admisă în cadrul comisiei, trebuie să susții un examen care nu este unul deloc ușor. Apoi au urmat alte trei examene, care, la fel, au fost foarte grele. Iar mai apoi a trebuit să susțin un ultim examen la Consiliul Național de Examinare Dentară din Canada. Și uite așa, la clinica unde lucram ca asistentă, am devenit medic. Am nouă ani de când lucrez în calitate de medic stomatolog”, declară Liliana Capcelea.

Povestea celor două clinici stomatologice

A muncit mult ca să ajungă unde este astăzi, greutățile au întărit-o și i-au demonstrat că imposibilul devine posibil doar dacă îți dorești. A fost susținută, încurajată și ajutată de soțul ei, avocat de profesie. Astăzi, medicul deține nu una, dar două clinici stomatologice de top care se bucură de clienți fideli.
Prima clinică a cumpărat-o în anul 2013, de la Dr. Augusta Cornea, un medic stomatolog originar din România. În anul 2017, a urmat cea de-a doua achiziție, clinica aparținând la doi medici quebecoși, Dr. Jacques Cournoyer și Dr. Paul Lacoste. Cei doi își doreau să meargă la pensie, însă nu puteau face acest pas deoarece nu găsise persoana potrivită căreia să le vândă munca lor de-o viață. Atunci când basarabeanca noastră s-a angajat la ei în calitate de asistentă, cei doi nu știau că aceasta a activat în R. Moldova, în calitate de medic stomatolog. Liliana Capcelea le-a zis doar că are nevoie de job și de bani ca să-și întrețină copii, iar alte detalii despre ea a refuzat să spună.
„Nimeni nu a știut nimic, plus că îmi mai rămăsese un examen de susținut și eram foarte stresată. Au aflat în ziua când a trebuit să merg să-l susțin. Nu era o altă asistentă care să mă înlocuiască la clinică și pentru că nu știam cum să-mi cer permisiunea de a absenta de la muncă, le-am dat vestea. Le-am zis că și eu sunt doctor și că azi trebuie să susțin ultimul examen care-mi va permite să profesez. Cred că le-am plăcut de cum m-au angajat pentru că atunci când au aflat că sunt medic, au venit cu inițiativa de a-mi vine clinica a cărei proprietară sunt de patru ani și jumătate”, susține femeia de afaceri.

Are 19 angajați, printre care moldoveni și români

Chiar dacă are foarte mult de muncă la cele două clinici, Dr.Liliana Capcelea se mândrește cu angajații săi care o ajută foarte mult. Două zile pe săptămână lucrează la o clinică, iar alte două – la cealaltă. În subordinea sa are 19 angajați, iar aici se referă la recepționiste, asistente și medici. Nu se consideră o șefă severă și nici nu are de ce să fie pentru că se înțelege din priviri cu personalul său. Am întrebat-o dacă în rândul angajaților săi se regăsesc și moldoveni, iar ea mi-a răspuns cu mândrie: „Sigur! Am patru angajate din R. Moldova și trei din România, restul sunt spanioli, portughezi, ruși, arabi și o quebecoază care mereu râde și spun că este în minoritate. Ne înțelegem cu toții foarte bine!”. Fiica sa, Ana-Maria, i-a moștenit talentul, iar astăzi cele două muncesc cot la cot.

„Mai mult îmi place să activez în Canada”

Ca să deținii două clinici stomatologie în Canada și ca acestea să se bucure de succes, nu este deloc ușor. În spatele succesului său este o muncă titanică și extrem de solicitantă.
„Dacă faci totul corect, nu ai nicio treabă. Aici sistemul de lucru este altfel. Dacă în R. Moldova pacientul vine la stomatolog atunci când ceva îl doare, în Canada el vine pentru prima dată doar pentru examinare, iar din acel moment devine pacientul meu. Dacă totul este bine, am grijă să-l chem o dată la jumătate de an ca să-i fac igienizarea. Pacienții de regulă sunt foarte fideli, așteaptă sunetul, e-mailul ori scrisoarea poștală de la medicul stomatolog. Am profesat și în R. Moldova, însă pot spune că mai mult îmi place să activez în Canada. Cu mult mai mult! Și nu vorbesc de bani, deloc, pentru că și acasă, la privat, se câștigă destul de bine. Mă refer la latura de respect, de cum pacienții vin la tratamente și au grijă de ei. De felul cum te ascultă, de relația dintre medic și pacient. La noi, dacă ai tratat dinții, gata, tu ca medic, nu-ți mai vezi pacientul, însă aici suntem obligați să-l sunăm și să-l chemăm la examinare. E ca și cum am fi medic de familie pentru ei. De asta și am secretare, pentru că este foarte mult de lucru”, povestește medicul stomatolog.

„Contează pe mâinile cărui stomatolog nimerești”

La întrebarea, de ce moldovenii ales să își trateze problemele dentare în R. Moldova, Liliana Capcelea mi-a răspuns că motivul e unul simplu: serviciile sunt mult mai scumpe în străinătate. Cât privește calitatea, zice că trebuie să recunoască faptul că, din păcate, acasă, de cele mai multe ori aceasta lasă de dorit.
„Contează pe mâinile cărui stomatolog nimerești! Cunosc medici din R. Moldova pe care-i recomand celor care vor să-și trateze dinții acasă, medici care lucrează calitativ. Aici serviciile sunt scumpe, în schimb calitatea este superioară, nici nu se discută acest aspect. Însă dacă ai asigurare medicală, aceasta acoperă 80% din costul final. Ceea ce nu e rău deloc!”, adaugă basarabeanca noastră.

De ce nu vrea să revină acasă

Canada i-a plăcut din prima! În cei 16 ani locuiți în această țară, niciodată nu a avut gândul ori dorința de a reveni fie la baștină, fie să opteze pentru o altă destinație. Decizia finală de a se stabili în țara care a adoptat-o pe ea și copiii ei, a luat-o la doar un an de când a plecat din R. Moldova.
„A trebuit să revin acasă pentru o perioadă scurtă, iar atunci am conștientizat că vreau să trăiesc în Canada și mi-am dat seama cât de mult îmi place această țară. Aici totul este verde, cerul mai albastru, oamenii mai amabili și liberi, iar discuțiile sunt despre altceva. Pe când în Moldova mereu se vorbește despre politică, probleme, costul cărnii, costul la alimente, etc. În Canada, se discută despre unde să îți petreci timpul liber, unde poți să călătorești și ce se mai poate de vizitat. Așadar, după cum glumim cu prietenii de aici: un an mi-a trebuit să mă „vaccinez” și să mă conving că acesta este locul unde vreau să fiu”, îmi mai povestește femeia de afaceri.

Acasă vorbesc doar limba română

În R. Moldova se străduie să vină o dată la doi ani, trebuia să aibă o escapadă și vara aceasta, însă din cauza pandemiei, și-a amânat călătoria. Speră ca în luna decembrie, atunci când fratele ei va aniversa 50 de ani, să poată da o fugă.
Pe ultima sută de metri a discuției noastre, mi-a mărturisit că nu are decât o singură dorință: să-și vadă copiii mari și realizați, în rest, și-a atins toate scopurile.
„Și poate ca toată lumea să vorbească aceeași limbă. Doar asta! Noi, acasă, vorbim în română, iar când ne întâlnim cu prietenii – la fel. În franceză vorbim doar când ne vedem cu o prietenă și soțul acesteia, care este quebecoaz”, adaugă ea.

Pasionată de dans popular, cusut și împletit

Atunci când a venit în Canada, și-a luat cu ea și o bucată din R. Moldova: covoare, obiecte decorative, ulcioare, toate și-au găsit locul în locuința ei. De asemenea, îi place să gătească bucate moldovenești, în mod special, plăcinte.
În timpul liber, Liliana Capcelea practică dansul popular. De cinci ani face parte din Ansamblul folcloric „Vatra”, condus de o fostă dansatoare de la „Joc”, stabilită cu traiul în Canada de 20 de ani.
În fiecare seară de joi și duminică, cele 16 fete și 10 băieți își dau întâlnire pentru a repeta programul pe care planifică să-l pună în scenă în cadrul unui spectacol gradios. Pe lângă dans, moldoveanca mai este pasionată de cusut și împletit.

„Mă mâhnește tot ce se întâmplă în Moldova”

Tatăl ei este cel care o ține la curent cu situația de acasă, iar în urma fiecărei vacanțe petrecută alături de părinți și frate, revine tristă în Canada.
„Mă mâhnește tot ce se întâmplă în Moldova! De fiecare dată îmi zic: bine am făcut că am emigrat deoarece mari schimbări nu am văzut! Poate sunt schimbări vizuale, dar în rest avem aceleași servicii, iar oamenii au rămas la fel de triști, de griji. Ca să nu mai plece lumea din țară, ar trebuie să li se ofere salarii după cum merită și ca o familie să se poată întreține. Să nu fii nevoit să lucrezi ilegal! Aici, la clinicile mele, totul este legal, fiecare bănuț merge prin casă, salariile angajaților sunt pe măsura aștepărilor, iar seara, când merg acasă, mă culc cu capul liniștit pe pernă. Și în Moldova nivelul de trai al medicilor ar trebui să fie altul, pentru că ei au învățat foarte mulți ani, iar când ajung să profeseze, nu le ajung bani ca să le ofere copiilor un trai decent, nu mai vorbesc de o vacanță. Iar aici mă refer la medicii care muncesc onest”, își încheie povestea medicul stomatolog.