Tatiana Verega s-a născut la Chișinău, iar de nouă ani locuiește pe Insula Galveston, Texas. De la vârsta de cinci ani a început să facă parte din Clubul de Dans Sportiv „Codreanca”. Într-o bună zi, după ce a urmărit filmul „You Got Served” (Ritmul Străzii), a decis să practice breakdance. Astfel, după opt ani, și-a încheiat activitatea de la „Codreanca”, începând o nouă aventură în lumea dansului.
Cu toate că și-a deschis și o școală de dans, dorința ei cea mai arzătoare era de a practica dansul în America și de a participa la cea mai prestigioasă competiție de dans din lume: World of Dance.
În 2012, visul de a pleca pe tărâm american i s-a îndeplinit. Deși startul nu a fost cel pe care și-l dorise, fiind nevoită să muncească la un restaurant, peste un an a decis să facă ceea ce știe ea cel mai bine.
Și-a deschis școala ei de dans și a început să antreneze copii, iar după doi ani de activitate, au apărut și rezultatele mult dorite. Și pentru că tinde să devină cea mai bună versiune a ei, Tatiana a început să alerge și în cadrul Maratoanelor din Texas, dar și să antreneze șase fetițe pentru competiția „World of Dance”. Și-a pus drept scop să pună în scenă cea mai bună coregrafie și ca despre ea să afle cât mai multă lume. Și i-a reușit!
Astăzi are opt antrenamente pe zi, o afacere care îi aduce rezultatele dorite, o platformă de fitness online în cadrul căreia antrenează doritori din toate colțurile lumii, iar în viitorul apropiat planifică să-și deschisă și o sală de fitness.
Basarabeanca noastră s-a făcut remarcată și datorită pasiunii pentru croșetat, lansându-și propria colecție de genți. În trei luni a croșetat 50 de lucrări care au fost prezentate în cadrul unui eveniment grandios, fiind purtate de cele mai influente femei din Galveston.
Acum doi ani, Tatiana a avut ocazia să dea mâna cu Laura Lane Welch Bush, soția celui de-al 43-lea președinte al Statelor Unite, George W. Bush. În cadrul evenimentului, ea a stat în poziția Plank (scândură abdominală) 3 ore, 45 de minute și 23 de secunde. Urma să ajungă în Cartea Recordurilor, însă câteva zile mai târziu a aflat că o altă sportivă i-a bătut recordul.
În ziua discuției noastre, moldoveanca cu abdomen de fier a primit un e-mail de la reprezentanții Guinness World Records în care a fost anunțată că cererea ei de a stabili un nou record mondial la planking a fost acceptată. La momentul de față se antrenează pentru acest eveniment despre care este convinsă că va fi unul istoric.
Anul trecut, chișinăuianca a urcat pe Kilimanjaro, cel mai înalt vârf al Africii, iar în curând va urca Muntele Everest, cel mai înalt punct de pe Pământ.
Tot anul trecut, Tatiana a lansat două cărți, iar pentru anul 2022 planifică să scoată o nouă lucrare în care va vorbi despre cei 10 ani de America, experiența din Cartea Recordurilor și escaladarea Muntelui Everest.

„M-am născut la Chișinău! Am crescut în regiunea Petricani, nu este vorba de regiunea cea nouă, de lângă Universitatea de Stat, dar de cea din vale, de unde se ieșea foarte greu. Îmi aduc aminte că trebuia să merg până la Sculeanca ca să iau troleibuzul ori maxi-taxi. Și asta se întâmpla zilnic”, își începe povestea basarabeanca noastră care de nouă ani locuiește pe Insula Galveston. De la vârsta de cinci ani, Tatiana a început să meargă la Clubul de Dans Sportiv „Codreanca”. Îmi spune că din neamul ei, nimeni nu a fost dansator și că de cum mama ei a observat că îi place muzica și dansul, a înscris-o la cel mai prestigios club de dans din Moldova. Și nu a dat greși deoarece de mică fata ei a început să culeagă lauri după lauri în lumea dansului.
„Acum, când și eu sunt profesoară de dans, mereu le spun copiilor că dansul nu doar te învață a dansa, ci este și o disciplină. Faptul că mereu trebuia să merg pe jos foarte mult ca să ajung la dansuri mi-a creat această disciplină. Și în zile ploioase ori când ningea foarte tare eu trebuia să fiu la lecții. Țin minte că într-o zi eram foarte obosită, plângeam, nu voiam să merg la dansuri, îmi doream să stau acasă. Dar mama mi-a zis că trebuie să merg deoarece dacă îmi va permite să nu merg astăzi, mâine la fel nu voi dori. Caracterul și disciplina care mi s-au creat de micuță, m-au ajutat și m-au format ceea ce sunt astăzi”, îmi povestește dansatoarea noastră de succes.

Caracterul bunicului

Tatiana mai are doi frați, însă doar ea a decis să ia drumul străinătății și să facă sport. Cartea pe care a lansat-o recent și despre care îmi va vorbi mai târziu, i-a dedicat-o bunicului ei deoarece de la el a moștenit caracterul.
Atunci când a pomenit de acesta, discuția noastră a trecut pe o notă tristă și cu un nod în gât mi-a dezvăluit și motivul: „Bunicul nu se simte prea bine. Mă rog în fiecare zi pentru sănătatea lui”.
Nota discuției noastre s-a schimbat atunci când a început să-mi povestească despre mama ei. Desprea ea mi-a zis că este o femeie foarte muncitoare, căreia îi plac animalele și grădinăritul. Are o seră unde crește legume pe care ulterior le vinde. Tatăl ei este șofer de curse lungi, fiind mai tot timpul plecat în diferite țări.
Și fiindcă locuiesc la curte, Tatiana își aduce aminte că atunci când era mică, îi plăcea să se joace cu mingea și să execute tracțiuni la bară. „Chemam toți băieții și le spuneam să ne întrecem la bară, să vedem cine face mai multe tracțiuni. Iar în clasa a IX-a am făcut 96 de flotări la examenul de educație fizică, toată școala venea și se uita la mine. Eram pasionată de tot ce înseamnă sport”, adaugă ea.

„Îmi doream să devin o profesionistă”

Pasiunea pentru dans a moștenit-o de la mama ei care avea o dragoste aparte pentru dansurile moderne. Am rugat-o să-mi povestească despre perioada petrecută la cel mai vestit club de dans sportiv din R. Moldova.
„Mi-a plăcut foarte mult, însă îmi era greu deoarece mă simțeam un copil care nu era ca restul. Toți colegii mei vorbeau limba rusă și toți veneau de la bloc, nu mai zic de faptul că majoritatea copiilor erau aduși la dansuri cu mașina. Îmi aduc aminte că până a ajunge la clădirea unde aveau loc lecțiile, îmi scoteam cârpa pe care o aveam mereu la mine și îmi lustruiam încălțămintea. Nu mai zic nici de faptul că copiii își permiteau să meargă la cafeneaua de la „Codreanca”, cumpărându-și orice își doreau, însă eu doar intram în clasa de dansuri și mai apoi mă îndreptam spre casă. Dar aceste lucruri m-au motivat și mai mult ca să depun efort asupra antrenamentelor. Îmi doream să devin o profesionistă și să nu pierd timpul la orele de dans. Știam că într-o bună zi, tot ce am învățat, voi aplica în viața de zi cu zi și voi deveni cine îmi doresc. Ceea ce și s-a întâmplat”, mi se confesează cu mândrie dansatoarea.

Despre cea care i-a pus bazele carierei de dansatoare

Aliona, fiica lui Petru Gozun, președintele Clubului de Dans „Codreanca”, i-a fost mereu un exemplu. Când era mică, Tatiana și-a zis că atunci când va crește, va avea școala ei de dans și va preda ca Aliona. Chiar dacă între cele două nu era decât legătura de profesor-elev, basarabeanca mereu se gândea la cea care i-a pus bazele carierei sale de dansatoarea.
„Îți povestesc și mi se face pielea de găină. După ce am plecat de la „Codreanca”, niciodată nu am mai văzut-o, dar nu știu de ce gândul că într-o zi o să ne întâlnim, era mereu în capul meu. Și în cartea pe care am scris-o, am menționat despre primul meu vis, cel de a avea propria școală de dans, dar și despre Aliona. Cu vreo câteva săptămâni în urmă, mătușa mea, care este și una din cele mai bune prietene ale mele, mi-a scris că se află cu profesoara mea de dans. Ele două nu se cunoșteau, însă uite că viața a făcut ca să se întâlnească. Am sunat-o și am văzut-o, iar când voi merge acasă, neapărat ne vom vedea”, îmi povestește sportiva.

Cum a ajuns să practice breakdance

Dintotdeauna a fost ambițioasă, iar dacă prietenii ei plecau la distracții, ea mergea la antrenamente, care mereu au fost pe primul loc. Lecțiile la școală le termina la ora 15:00, iar la ora 16:00 trebuia să fie în sala de dans, unde se afla până la ora 21:00. Cum dragostea pentru dans era tot mai puternică, a început să îi dedice din ce în ce mai mult timp, de la două ore – până la cinci ore pe zi.
La „Codreanca” a fost opt ani, participând la numeroase concursuri naționale și internaționale, venind acasă cu premii, ca după ce să vizioneze filmul „You Got Served” (Ritmul străzii), să vrea să se ocupe de un nou stil de dans: breakdance. „Am lăsat dansurile moderne ca să mă rotesc pe cap ori pe mâini”, îmi spune pe o doză de umor Tatiana.

Dorința de a ajunge la „World of Dance”

Noul stil de dans i s-a dat foarte ușor! Îi plăcea tare mult, în special să creeze coregrafii. Pentru dans a decis să plece în America. Dintotdeauna își dorea să participe la „World of Dance”, cea mai prestigioasă competiție de dans din lume.
Chiar dacă la Chișinău și-a deschis propria școală de dansuri, a ajuns să studieze la facultatea de drept pentru că părinții îi ziceau că trebuie să aibă o profesie de bază, într-o bună zi și-a zis că nu mai poate pierde timpul acasă și că trebuie să găsească o modalitate de a ajunge în SUA. Datorită programului Work and Travel și-a îndeplinit dorința.
„Am ales America pentru că urmăream foarte mulți dansatori de aici și toate posibilitățile pe care le vedeam în sfera dansului, le vedeam aici. Așa am simțit că trebuie să vin în SUA. Nu știu cum să îți explic, însă tot ceea ce fac, mereu simt dacă e corect ori ba. Nu cunoșteam engleza deloc și îmi făceam griji că cei de la Ambasadă nu îmi vor deschide viza, dar m-am descurcat. Știam că voi rămâne în America, dar nu le-am spus acest lucru și părinților, care mă așteptau să revin acasă. Am așteptat sfârșitul verii și le-am dat noutatea că am decis să îmi continui visul american și că nu mai revin în Moldova”, îmi mai povestește dansatoarea noastră de top.

Primul job pe Insula Galveston

Ziua când a ajuns în America și-o aduce aminte foarte bine. A ajuns pe o insulă unde totul este limitat, iar aici se referă la dansuri. Însă ea mereu își zicea că a venit pe Insula Galveston ca să plece în Los Angeles. Se întâmpla în anul 2012. De ce Galveston? Pentru că era unicul contract de muncă pe care i l-a putut oferi programul la care a aplicat din cauza faptului că nu cunoștea limba engleză.
Primul ei job a fost la un restaurant. Lucra în bucătărie, iar de la serviciu și până acasă mergea pe jos 2 km. Nu o speria acest lucru deoarece trecuse deja prin această experiență în timp ce se afla la Chișinău.
„Țin minte că aveam zile când plângeam deoarece nu venisem ca să curăț ceapa. Dar de fiecare dată îmi ziceam că așa trebuie să fie și că sunt unde trebuie să fiu. Uite, vezi, am în casă un poster unde scrie: ești acolo unde trebuie să fii!”, îmi arată chișinăuianca, mândră de parcursul pe care l-a avut de când a decis să emigreze.

Nopți nedormite

Toată vara a lucrat în bucătărie, avea întrebări la care nu știa răspunsurile. Nu cunoștea nici oamenii, nici limba engleză, nici cultura americană și nici cum trebuie să îți administrezi o afacere. Fiecare zi, dar și tot de ce avea parte de la venirea ei în America a fost o lecție pentru ea.
Fire ambițioasă, Tatiana a luptat ca să-și atingă scopurile, a avut multe nopți nedormite în care învăța limba engleză. Și chiar dacă a întâmpinat numeroase dificultăți, niciodată nu i-a venit în gând ideea de a-și face valiza și de a reveni acasă.
„Oamenilor de aici mereu le-a plăcut energia pe care le-o ofeream. Astăzi, dacă mă întâlnesc cu persoane alături de care am lucrat în bucătărie, acestea se apropie de mine și îmi zic că nu le vine a crede unde am ajuns și că au lucrat cu mine în bucătărie acum 9 ani. Când munceam la restaurant, mereu dansam și aduceam o energie bună. Plângeam doar pentru că aveam în cap ideea de a dansa în Los Angeles. În fiecare zi îmi ziceam: „încă sunt aici? încă sunt în gaura asta? când voi ieși de aici?”. Dar nu aveam bani pentru a putea schimba situația. Asta cel mai mult mă întrista, dar niciodată nu arătam și nu vorbeam despre ceea ce simt”, mi se confesează sportiva.

Când a început să antreneze copii

După trei luni și-a schimbat jobul, ajungând să muncească chelneriță la un restaurant vietnamez unde de altfel munceau foarte mulți moldoveni. Iar după cinci luni a mers la un alt restaurant unde a lucrat, la fel, chelneriță.
În toată această vreme, Tatiana a început să muște din limba engleză, iar în doi ani a început să gândească în engleză. Atunci și-a zis că vrea să găsească o sală de dans unde să antreneze copii. Ceea ce a și făcut. Nu știa nimic despre business, însă cu timpul a învățat și la acest capitol numeroase lecții deoarece lipsa experienței și-a spus cuvântul.
„Mi se părea că dacă știu să dansez și să antrenez, e suficient. Dar nu a fost așa”, precizează zâmbind profesoara de dans.

Flămândă să danseze

Pentru că era flămândă să danseze și să facă ceea ce știe ea cel mai bine, nu i-a fost niciodată frică ori rușine să bată la uși, ori să meargă noaptea să lipească anunțuri despre școala ei de dans.
Iar pentru ca lumea să afle de ea și activitatea sa, în jur de nouă luni a fost voluntar la școlile de dans din Galveston. Își aduce aminte că la unele instituții a aplicat pentru funcția de profesoară de dans, însă a fost refuzată, iar astăzi, cei care nu au vrut să o angajeze își doresc să lucreze pentru ei, dar acum e rândul său să le zică nu.

Începutul afacerii sale

Școala de dans și-a deschis-o în anul 2013, iar timp de un an a avut doar cinci studenți.
„Pentru majoritatea oamenilor, acesta este un semn de a închide afacerea și de a face altceva în viață. Însă m-am încăpățânat, am împrumutat mai mulți bani și am găsit o locație mai bună, iar atunci au început să vină mai mulți clienți. În acea perioadă mi-am luat un certificat de fitness și am început să antrenez și în acest domeniu. În 2014 au început să apară rezultatele îmbucurătoare, lumea a început să vorbească de școala mea de dans și atunci am înțeles că tot de ce am nevoie este timp și răbdare. Când eram micuță, mereu mi se spunea: cu răbdarea treci și marea. Mereu!”, îmi mai povestește femeia de afaceri.

Elevi de toate vârstele

Tatiana a început să antreneze clienți de toate vârstele, iar în acea perioadă s-a înscris la un colegiu de acolo pentru că voia să studieze. Timp de doi ani a trecut toate nivelele la limba engleză și la matematică, iar astăzi poate să aleagă profesia pe care vrea să o studieze.
„Nu știu de ce, însă mereu îmi place să mă pun în situații în care nu am de ales. Pentru că în astfel de momente ești forțat să supraviețuiești. Acest lucru l-am făcut și când eram acasă. Pe când eram la “Codreanca”, unde toți vorbeau limba rusă, după ce am terminat clasa a IX-a, mi-am anunțat mama că merg la o școală unde se învață doar în limba rusă. I-am zis să nu se deranjeze deoarece eu m-am ocupat de transfer”, adaugă ea.

Experiența „World of Dance”

Școala ei de dans mergea din ce în ce mai bine, iar ea a început să alerge în cadrul Maratoanelor de acolo. De asemenea, a luat șase fetițe de șapte ani pe care le-a învățat să danseze și cărora le-a creat o coregrafie pentru competiția „World of Dance”. A ținut neapărat să ajungă la concursul pentru care a venit în America. Iar pentru acest show și-a propus drept scop să creeze cea mai bună coregrafie, ca orașul unde locuiește să știe cine este și ce poate face Tatiana Verega. Ca de fiecare dată a reușit! Ea și micuțele dansatoare au revenit pe Insula Galveston cu locul III. Din acea clipă, școala sa de dans a devenit și mai populară, iar oamenii au zis că vor să ajungă doar la lecțiile ei. După un an, basarabeanca a decis să schimbe locația afacerii sale într-o sală și mai bună.
„Oamenii au început să aibă încredere în mine și în tot ceea ce făceam. Eram sunată de diferite școli și persoane ca să antrenez ori ca să pun o coregrafie. În toată această perioadă mergeam la castinguri în Los Angeles pentru Beyonce ori Janet Jackson, au fost numeroase personalități pentru care am vrut să dansez. În același timp, continuam să alerg la maratoane. Comunitatea de aici mi-a demonstrat că are nevoie de mine și de energia mea. În 2017, am vrut să mă mut definitiv în Los Angeles, în timp ce îmi pregăteam valizele, nu puteam să dorm nopțile. Ceva îmi spunea că fac un pas greșit. A fost mândria mea pentru că atâția ani ziceam că vreau să fiu în Los Angeles și să dansez pentru Chris Brown ori Usher, însă într-o bună zi mi-am zis că pot munci și aici, și să plec la audiții ori castinguri oriunde vreau. Așa că am decis să rămân în Galveston, unde am văzut toate oportunițile pe care mi le doream. Plus că am vrut să devin omul care să creeze pentru oameni și asta am devenit.
Astăzi am opt antrenamente pe zi și la fiecare merg ca și cum ar fi primul. Îmi fac un restart la fiecare antrenament pentru că mereu mă gândesc la client, dar nu la bani. Calitatea este tot ce contează pentru mine”, susține antrenoarea de dans și de fitness.

Și-a extins afacerea

Între timp, a găsit o sală și mai bună, cu ferestre mari, amplasată pe un loc care mereu este aglomerat. Își dorea foarte mult ca școala ei de dans să activeze anume în acest loc. Chiar dacă stăpânul i-a zis că deja încăperea este închiriată de un magazin de mobilă din preajmă, a insistat ca acesta să accepte să se întâlnească cu ea.
„Îl sunam zilnic și-l rugam ca să ne întâlnim cinci minute, nu mai mult. Știam că dacă o să mă vadă și o să primească energia mea, îl voi convinge să-mi dea mie sala. Și așa a fost! I-am povestit în detalii ce vreau să fac pentru copiii de aici și pentru comunitate. Inaugurarea noii locații am făcut-o pe măsură. Am angajat pe cineva la recepție, iar pentru că am trei săli, am mai angajat doi profesori de dans. Și dacă am început cu hip-hopul, acum la școala mea avem și balet, și jazz, și fitness”, îmi mai povestește Tatiana, mândră de realizările ei.

Despre colecția sa de genți croșetate

Pentru prima dată, basarabeanca noastră vorbește despre o pasiune pe care a descoperit-o acum trei ani. În timpul unei vizite la niște prieteni, a văzut o pătură croșetată. Și-a dorit foarte mult și ea una! A mers acasă, a accesat YouTube-ul pentru a vedea cum se meșterește un astfel de pled. Tot în acea zi a mers la magazin de unde și-a cumpărat cele necesare pentru a putea împleti.
„Niciodată nu am croșetat. În acea perioadă eram foarte obosită, aveam mult de muncă, însă seara, când veneam acasă, împleteam. Era o terapie pentru mine. Făceam totul noaptea. Am văzut haine croșetate și atunci mi-am zic că vreau să fac propria colecție de rochii. Am meșterit vreo două, însă când am văzut că-mi iau prea mult timp, m-am axat pe genți. Și uite că timp de trei luni am croșetat 50 de genți. Nu-mi vine a crede că mi-a reușit asta! După ce am terminat colecția, am apelat la un părinte ca să mă ajute să găsesc modele pentru a-mi lansa colecția cu lucrări. Femeia la care am apelat, a implicat prietenii ei care ulterior au devenit și prietenii mei cei mai buni. La prezentare, gențile mele au fost purtate de cele mai puternice și influente femei din acest oraș. După m-am ales și cu multe comenzi, însă acum timpul nu-mi mai permite să împletesc. Sunt genți pe care le vreau și pentru mine, dar fizic nu reușesc”, îmi spune moldoveanca.
Și tot pentru prima dată, Tatiana mi-a destăinuit faptul că este implicată într-o relație, însă cum nu-i place să vorbească despre latura personală, nu am insistat să dezvoltăm acest subiect. Mi-a zis doar că bărbatul pe care l-a cunoscut în 2012, este un american pasionat de sport și că chiar dacă sunt foarte diferiți în multe domenii, crede că anume aceste lucru îi țin împreună.

„O nouă eră în cariera mea”

Astăzi, afacerea pe care o are, îi aduce venitul pe care și-l dorește. Culege roadele mult dorite, a întors datoriile pe care le avea, iar declanșarea pandemiei a forțat-o să treacă la un alt nivel.
„Am creat o platformă online de fitness unde oameni din toate colțurile lumii se pot înscrie la antrenamentele mele. În pandemie, am început să antrenez în privat, iar aici vobim de diferite prețuri și de diferite categorii de persoane. Toți acești ani, de când sunt aici, au fost o lecție pentru mine și doar acum s-a început o nouă eră în cariera mea. Am spus și acest lucru în ziua când am împlinit 30 de ani”, susține chișinăuianca.

Cum a ajuns să scrie două cărți

Dorința de a scrie o carte i-a apărut la vârsta de 19 ani, înainte de a emigra în America. A vrut să scrie o lucrare motivațională, iar odată cu emigrarea, zilnic, își așternea gândurile pe hârtie.
Anul trecut și-a lansat cartea mult dorită pe care a numit-o „The Hustler Mind”, iar concomitent cu aceasta a făcut publică și o lucrare pentru copii: „Little Girl, Never Stop Dreaming”.
În lucrarea sa motivațională, Tatiana vorbește și despre două experiențe destul de importante pentru cariera sa. Este vorba de invitația pe care a avut-o de a urca Kilimanjaro, cel mai înalt vârf al Africii și ziua când a fost la un pas de a intra în Cartea Recordurilor.
„Dorința de a sta în poziția plank pentru Cartea Recordurilor mi-a apărut în 2016, însă mi-am îndeplinit-o în 2019. În toată această perioadă m-am antrenat. Am stat în această poziție în cadrul unui eveniment grandios care a avut loc în orășelul unde locuiesc. S-au adunat sute de femei din toate statele, inclusiv și Laura Lane Welch Bush, soția lui George W. Bush. Una din organizatoarele evenimentului s-a apropiat de mine și mi-a zis că dată bat recordul care este înregistrat la ora actuală în Cartea Recordurilor, voi putea da mâna cu Fosta Primă Doamnă a Statelor Unite ale Americii. Ceea ce și s-a întâmplat! În urma acestui eveniment mi-a apărut o nouă dorință, cea de a fi pe scene mari și de a ține discursuri motivaționale. Tot atunci, mi-am mai pus o dorință: ca la anul, la această conferință, să am o masă unde să-mi prezint prima mea lucrare care va fi și cartea mea de vizită. Și asta am făcut-o! Am scris o carte motivațională bazată pe istoriile mele și pe ceea ce am învățat eu. Am scris-o după ce am stat în poziția plank, timp de cinci luni. Designer-ul este realizat de o persoană din India, iar persoana care mi-a redactat-o este profesorul meu de limba engleză.
La anul, în luna mai, se vor împlini 10 ani de când sunt în America și vreau să scriu o carte despre asta. Îmi doresc să organizez un eveniment grandios la care să invit toti prietenii de aici și în cadrul acestuia să lansez cartea.
Încă învăț să lucrez asupra mea, sunt foarte ambițioasă, iar dacă vreau să fac ceva azi, atunci neapărat îl fac”, îmi mai povestește, cu lux de amănunte, moldoveanca noastră de Cartea Recordurilor.

Se pregătește să stabilească un nou record

În poziția plank a stat 3 ore, 45 de minute și 23 de secunde. A fost la un pas de a intra în Cartea Recordurilor, iar pentru acest lucru s-a antrenat doi ani. Paralel cu ea se mai antrena o persoană, antrenorul căreia îl cunoștea. Au urmărit-o când stătea pe poziția de planking, iar a doua zi au anunțat data când vor încerca să-i bată recordul. Și i l-au bătut cu o oră mai mult!
„Uite, ești prima care află că azi dimineața, când m-am trezit, am primit un e-mail de la Cartea Recordurilor în care am fost anunțată că aplicația mea de a bate recordul pentru poziția planking a fost acceptată. Acum mă voi pregăti pentru acest eveniment despre care cred că va fi în istorie. Mulți mă întreabă de ce fac asta! Însă orice aș face, nu o fac pentru a impresiona pe cineva, dar o fac pentru mine. Pentru a-mi demonstra mie că pot să-mi depășesc limitele”, mi se destăinuie fosta dansatoare de la „Codreanca”.

Despre cum e să stai 3 ore în poziția plank

Probabil foarte mulți dintre cei care-i vor citi povestea, se vor întreba ce a motivat-o să stea tocmai trei ore în poziția plank. Am întrebat-o și mi-a răspuns că anume felul ei de a gândi o ajută să-și depășească limitele. Niciodată nu s-a gândit că îi va fi atât de greu să stea pe o așa poziție. În acele clipe îți amorțește tot corpul, te dor degetele și mușchii de la picioare, însă Tatiana nu a cedat. Pe durata celor trei ore a ascultat muzică în căști, a urmărit pe YouTube lucruri ce o inspiră și s-a gândit la persoana care o motivează cel mai mult: bunicul ei!
„În acel moment nu trebuie să te gândești că stai în acea poziție. Atâta timp cât faci acest lucru și te gândești că te doare, i-ați la revedere pentru că nu ai cum să ajungi departe”, precizează moldoveanca cu abdomen de fier.

Despre experiența Kilimanjaro și Everest

A ținut să-mi mai pună că face sport nu pentru a avea un corp ideal, ci pentru că își dorește o minte sănătoasă, iar pentru acest lucru muncește zilnic. În fiecare duminică îi place să alerge câte 20 de km și acest lucru, iarăși, îl face nu pentru corp, dar pentru creier.
„Tot ce fac, fac din plăcere”, adaugă ea.
Nu am putut să nu vorbim și despre experiența de a urca pe Kilimanjaro, cel mai înalt vârf al Africii. Se întâmpla anul trecut, în luna februarie. Muntele l-a urcat timp de o săptămână și a fost prima experiență de acest gen pentru ea, însă nu și cea din urmă pentru că planifică să urce și pe Everest.
„Nu a fost deloc ușor pentru că au fost persoane care au renunțat. Au trebuit să coboare pentru că se simțeau rău. Urcam de la ora 24:00 și până la ora 6:00 dimineața. Țin minte că pe ultima sută de metri, am simțit puțină durere de cap, însă posibil să fi fost de la lumină. Mă rugam la Dumnezeu: Doamne, am ajuns în Africa, am urcat atâția km, nu mă da jos acum, când sunt la un pas de a fi pe vârf. Fiecare pas pe care-l făceam mă rugam. Primul scop a fost acela de a-mi depăși limitele, iar al doilea să fac ceva extraordinar pentru mine. Niciodată nu am plecat de la muncă pentru trei săptămâni, dar s-a meritat. Apropo, ești prima și care află că planific să urc Everestul”, îmi spune cu mândrie sportiva.

Își va deschide și o școală de fitness

Despre experiențele de care urmează să aibă parte va scrie în cartea pe care planifică să o lanseze la anul.
Și cum afacerea îi merge așa cum își dorește, basarabeanca noastră intenționează să își deschidă și o școală de fitness.
Probabil îi reușește să-și atingă scopurile și să-și îndeplinească dorințele deoarece tot ce realizează nu o face pentru a demonstra cuiva că poate. Spune că este pasionată de toate oportunitățile pe care i le oferă viața și cât timp va trăi, vrea să le încerce pe toate.
Deseori americanii o întreabă de unde are atâta energie și de unde îi vin toate ideile, iar ea le răspunde că: „temelia unui om este de a ști cine este el în această viață și care sunt valorile lui”.

„Dacă ea poate, pot și eu!”

„Când lucrezi asupra ta, când știi de unde vii și unde vrei să ajungi, ce vrei să încerci, când ești un om bun și transmiți energia pe care vrei să o primești ori să o atragi, atunci cu siguranță ești pe drumul cel bun.
Foarte mulți oameni se plâng, însă mie niciodată nu îmi place să mă jelesc. Caut modalități de a rezolva problema, dar nu de a vorbi despre ele. Dorința mea cea mai mare este de a motiva oamenii să-și atingă scopurile și să stea țintă asupra dorințelor pe care le au. Din acest motiv și vreau să ajung pe scene mari ca să susțin discursuri motivaționale. Ca lumea să zică: dacă ei i-a reușit, o să-mi reușească și mie! Dacă ea poate, pot și eu! Vreau să fiu un exemplu pentru unele persoane. Nu vreau să grăbesc lucrurile, aștept ca să merit pentru a susține discursuri motivaționale”, consideră profesoara de dans și de fitness.

Despre scopul primordial și cea mai mare frică

Foarte multă lume o întreabă de copii, însă chiar dacă își dorește să devină mămică, vrea ca această minune să se înfătuiască după vârsta de 35 de ani. Susține că mai are nevoie de cinci ani pentru a-și atinge scopurile profesionale și că își dorește să fie mămică doar atunci când va fi pregătită.
Pe finalul discuției noastre, Tatiana mi-a mărturisit că chiar dacă s-a stabilit cu traiul în America, vrea o casă de vacanță fie în Spania, fie în Noua Zeelandă și că vrea să călătorească mult. De asemenea, își mai dorește să le construiască părinților o nouă locuință.
„Dar scopul meu primordial este acela de a rămâne o persoană bună și ca niciodată să nu încetez de a avea ambiții. Să vreau să creez și să mă dezvolt. Cea mai mare frică e să nu vreau ceva! Sunt zile mai proaste, însă eu mă rog la Dumnezeu ca ele să nu se transforme în luni ori ani”, își încheie povestea moldoveanca noastră de pe Insula Galveston.