Basarabeni în lume // Povestea lui Andrei, urmaș ai megieșilor de pe lunca Nistrului! După 15 ani trăiți în Marea Britanie a decis să revină și să investească acasă

S-a născut în Slobozia, regiunea transnistreană, însă după un an, părinții lui au decis să se întoarcă la Ștefan Vodă, locul de baștină a mamei sale. Este olimpic la geografie și istorie, iar la Academia de Studii Economice din București a fost admis la buget. Dintotdeauna l-a interesat domeniul economic, a citit foarte mult despre producere și procesare, mereu și-a dorit să producă și nu oriunde, dar acasă, în R. Moldova.
După cinci ani de România, a revenit la Ștefan Vodă unde și-a deschis o afacere, însă peste o vreme a ales să-și lărgească orizonturile în lumea businessului și a decis să meargă la studii în Marea Britanie. La cârma afacerii rămânând Vasile, fratele său mai mic, inginer de profesie.
Timp de doi ani a urmat un curs de business la Chichester College din regiunea West Sussex. Iar mai apoi, vreme de cinci ani a lucrat pentru Vauxhall, unul din cei mai vechi și mai mari producători de automobile din Regatul Unit. A urmat o nouă experiență, de această dată în sistemul bancar. Mai bine de opt ani a activat în cadrul companiei JP Morgan Londra.
În Marea Britanie, țară care i-a devenit o a treia casă, după România, a locuit timp de 15 ani. Acolo și-a întâlnit jumătatea, pe Natalia, cea despre care mi-a mărturist că „ar trebui să-i pună monument la câtă răbdare are cu el”, acolo li s-au născut cele două fetițe și tot acolo i s-a accentuat dorința de a investi acasă banii agonisiți de când a luat drumul străinătății. Se întâmpla în anul 2014, atunci a fondat o întreprindere agricolă pe care o administrează împreună cu fratele său. Sunt șapte ani de când a început să investească în R. Moldova, mai exact la Ștefan Vodă. A început cu 200 de hectare și cu o tehnologie mai simplă, iar astăzi se poate mândri cu o mie de hectare și o tehnologie de ultimă generație. De curând, a plantat pe 14 hectare o livadă de vișini, iar din toamna acestui an urmează să producă ulei presat la rece. Planifică să mai planteze livezi, dat fiind faptul că are și un partener de afaceri care deține o livadă de migdale, partener care la rândul lui a locuit timp de 10 ani în Marea Britanie.
Andrei Dînga, căci despre el este vorba, a acceptat să îmi vorbească într-un interviu altfel despre cum e să îți investești banii în R. Moldova, în vremuri de incertitudine, cu ce impedimente s-a confruntat, ce ar schimba în țară dacă ar avea posibilitatea, cum e să fii tată de două fetițe, dar și cum e să te sacrifici pentru a-ți realiza visul, făcând naveta Chișinău-Londra timp de cinci ani și fiind departe de familie! Și nu în ultimul rând, mi-a răspuns la întrebarea pe care în ultima vreme și-o adresează destul de des: dacă ar putea să dea timpul înapoi, ar mai proceda la fel?

După 15 ani trăiți în Marea Britanie, țară în care și-a întâlnit soția și li s-au născut cele două fetițe, țară pe care o numește o a treia casă, după România, țară în care s-a realizat și s-a remarcat profesional, Andrei Dînga a decis să investească acasă. O decizie destul de curajoasă dat fiind vremurile de incertitudine în care trăim și faptul că va trebui să fie departe de fetele sale. Astfel, de cinci ani face naveta Chișinău-Londra deoarece în Marea Britanie soția are o carieră frumoasă, iar fetița cea mare merge la școală.
A acceptat să îmi ofere un interviu altfel, în care să-și spună povestea, o poveste pe cât de frumoasă, pe atât și de curajoasă. Zic curajoasă deoarece Andrei Dînga a luptat până în pânzele albe ca să-și realizeze visele din copilărie. Ziua sa de muncă începe la ora șase dimineața și se termină la ora 24:00. Muncește mult, însă pentru că face ceea ce îi place și ceea ce știe el cel mai bine, nu are timp să se gândească la oboseală. Discuția noastră a avut loc într-o zi de weekend, seara, avusese o zi plină, ca de obicei, de altfel. I-am promis că nu-l rețin mai mult de o oră, însă atunci când intervievezi o persoană care are ce spune, nici nu observi când zboară timpul.

Perseverent și ambițios

„Sunt un visător care crede în forțele proprii, care și-a dorit foarte mult să muncească în procesare, să producă și să aibă o fabrică. Am fost influiențat de Savva Morozov, un magnat și filantrop rus al textilelor. Mereu m-a interesat domeniul economic, am citit mult despre producere și procesare. Dintotdeauna mi-am dorit să produc, dar nu oriunde, ci acasă. A fost visul meu din copilărie, iar acum vreau să-l realizez”, își începe povestea basarabeanul nostru. Vis pe care l-a conturat și a început să-l îndeplinească pe când se afla în Marea Britanie.
Îmi spune că este perseverent și că dacă și-a pus un scop, se străduie cu orice preț să-l ducă până la capăt. De asemenea, se consideră și ambițios pentru că oricât de greu nu i-ar fi, luptă să-și atingă rezultatul dorit.
S-a născut în orașul Slobozia, în familia Lidiei și a lui Tudor Dînga. „Am prins și un an de Transnistria”, îmi spune pe o notă de umor Andrei Dînga.
Are un frate mai mic, Vasile, inginer de profesie, alături de care face echipă și muncește cot la cot pentru a-și atinge scopurile.

„Sunt mândru că mă trag din viță de țărani megieși”

„Tata a fost agronom, iar mama – soră medicală, acum se află la pensie. Pe când aveam un an, părinții au revenit la Ștefan Vodă pentru că mama este din sat. Talmaza, din țărani megieși. Tata a decedat pe când aveam 17 ani, iar pentru Vasile am avut mai mult un rol de părinte, decât de frate. Pierderea tatălui ne-a unit și mai mult, iar relația noastră a devenit și mai puternică. Astăzi, împreună cu Vasile, dezvoltăm gospodăria pe care o avem. Bunicii din partea mamei sunt din Talmaza, iar caracterul meu cred că se trage de la ei. Au fost rezistenți și liberi. Țineți minte cum erau megieșii pe timpuri? Foarte liberi! Satele de pe malurile Nistrului erau sate de megieși, de oameni rezistenți, care au muncit ca să aibă ceva a lor. Mă mândresc că mă trag din vița asta de țărani megieși”, îmi povestește antreprenorul.

„Hai, Vasilică, iartă-l pe badea!”

Vorbește cu mândrie și zâmbetul pe buze depre relația frumoasă pe care o are cu fratele său. Spune că Vasile este mai domol, însă el se aprinde mai repede. „Uneori strig la el, ne certăm, însă pe urmă îi zic: „Hai, Vasilică, iartă-l pe badea!”. Așa îmi zice el – badea”, adaugă omul de afaceri.
Îmi mărturisește că a avut noroc că a învățat în România deoarece în perioada când tatal lui s-a stins din viață, vremurile în țară nu erau deloc roz.
„Salariile nu se dădeau la timp, iar cele ale medicilor erau mizere. Țin minte că într-o perioadă le-au înghețat! A fost o perioadă grea pe care nu ai cum să o uiți. Datorită bursei pe care o aveam în România, o bursă bună pe atunci – vreo 50 de dolari, am reușit să depășim acea perioadă. Mă și angajasem în timpul liber împreună cu niște colegi de la Academie. Eu, ca student, nu prea cheltuiam, știam să economisesc. Mi-am ajutat mama și fratele, iar o sursă de venit a familiei venea și de la mine”, își aduce aminte el.

Amintiri din copilărie

De mic i-a plăcut foarte mult sportul, însă când mama îl striga să vină acasă, „îl apuca stresul” (n.a. – râde). Citea mult. Foarte mult. Îi plăcea cartea și drumul spre librărie încă din copilărie. Dar asta nu înseamnă că nu se ținea de peripeții. Deseori își aduce aminte de ziua când a vrut să urce în casă, cățărându-se pe vița de vie.
„Locuiam la bloc, la etajul doi și pentru că nu aveam cheile la mine, mi-a venit ideea de a mă urca pe via care creștea până la etajul patru. Minte de copil! Voiam să ajung la ferestruica de la bucătărie ca să intru în casă după chei. Însă via s-a rupt, iar eu m-am ales cu o mână fracturată. Am mers la mămica, la spital, iar prima ei replică a fost: iar ai făcut-o, măi copile? Și așa m-am ales cu o mână în ghips. Au mai urmat peripeții în urma cărora am stat nu doar cu mâna, dar și cu piciorul în ghips”, își mai aduce aminte basarabeanul.

Perioada trăită la București, una romantică

A fost olimpic la geografie și istorie, iar la Academia de Studii Economice din București a fost admis la buget. Nu regretă nici pentru o secundă că a ales România, unde mai pui că instituția pe care a ales-o era foarte puternică, iar el a fost printre primii în grupă, examenul de licență susținându-l cu media 9,70.
Despre perioada pe care a petrecut-o la București spune că a fost una romantică. „Așa îmi place să o clasez pentru că am amintiri frumoase și plăcute de acolo. Îmi aduc aminte cu nostalgie și romantism de acea vreme”, adaugă el.
La Ștefan Vodă venea o dată la trei luni, mereu îi era dor de casă, de mamă și de frate. Mama îl întâmpina de fiecare dată cu bucatele preferate: năut cu carne, învârtită și plăcinte cu brânză. „Era o plăcere adevărată”, își aduce aminte cu nostalgie Andrei Dînga.

De ce nu a ales medicina

Atunci când a venit timpul să decidă ce facultate va alege, se gândea și la cea de medicină. Avea toate șansele să fie admis la buget, tot la București, însă a mers pe drumul pe care l-a simțit.
„În acea perioadă era o jale totală în medicină, medicii nu primeau salariile și cred că aceste lucruri m-au influiențat să nu aleg medicina. Eu am trecut prin tot stresul de care au avut parte medicii în acea vreme, stres pe care l-a simțit toată familia mea. Atunci medicii supraviețuiau, nu trăiau! Perioada anilor 1990 era o perioadă grea de tot”, susține el.

Drumul spre Marea Britanie

După cinci ani de România a revenit pentru un an la Ștefan Vodă, unde a pornit o afacere: instala și vindea sisteme de încălzire, și aproviziona cu apă potabilă. Însă după o vreme, împreună cu câțiva prieteni, și-au zis să meargă în Marea Britanie. La cârma afacerii rămânând fratele său.
Timp de doi ani a urmat un curs de business la Chichester College din regiunea West Sussex. Iar mai apoi, vreme de cinci ani a lucrat pentru Vauxhall, unul din cei mai vechi și mai mari producători de automobile din Regatul Unit. A urmat o nouă experiență, de această dată în sistemul bancar. Mai bine de opt ani a activat în cadrul companiei JP Morgan Londra.

Ce i-a lipsit în cei 15 ani trăiți la Londra

A trăit în Marea Britanie 15 ani, iar dacă e să-i calculeze și pe ultimii 5 ani de când face naveta Chișinău-Londra, ar fi 20 de ani.
De regulă, iarna se află alături de fetele sale, iar în rest… pleacă și vine.
„Cel mai mult mi-a lipsit viața socială de acasă. Îi spuneam Nataliei, soției, că m-am săturat să fiu robot în Marea Britanie. Totul era bine, aveam un trai fără de griji, concedii bune, însă la un moment dat monotonia asta robotică mă obosea. Trăiai, dar nu simțeai viața! Până și moldovenii se schimbă în străinătate, nu mai există relația sufletească ca acasă. În Moldova chiar dacă lucrez de la 7.00 dimineața și până la 24.00 noaptea, eu mă simt bine, mă simt împlinit. Da! În Marea Britanie totul este super! Drumurile, condițiile, sistemul de învățământ, sistemul de medicină – toate sunt net superioare la ceea ce avem în Moldova, dar aici am potențialul de a construi un lucru frumos. Am o plăcere sufletească deosebită atunci când realizez ceva.
Mulți au venit, au investit, au pierdut banii și au plecat cu așa o inimă de rea că nici nu vor să audă de Moldova. Pentru asta și m-am implicat în cadrul Platformei DA. Deja mă cunosc toți cei din raion, iar cei care au fost mulți ani la conducere sunt de părerea că „iată o venit Dînga și acuș o să ne învețe cum să trăim”. Însă eu le spun că nu e corect să puneți presiune pe agenții economici și să mergeți cu controale prostești. Omul a venit acasă cu un ban pe care l-a muncit din greu, a venit să investească și să reușească. La noi acest sistem este putred de corupt. Trebuie de fugărit toți hoții și să lăsăm loc la unul onest care va învăța lucru, decât toți hoțomanii ăștia. Trebuie fugăriți și curățit tot sistemul!”, susține cu tărie antreprenorul.

Ce-l impresionează la britanici

Iubește Marea Britanie, țară despre care îmi zice că e o parte din inima sa. El și fetele sale sunt cetățeni cu acte în regulă, iar acolo se simt ca acasă. Afirmă că acolo te impresionează orice și că cineva care vrea să muncească, oricând își va găsi un job, iar atunci niciun britanic nu se va uita chiorâș la el.
„Ajungi să fii stimat pentru că ești muncitor și că plătești impozite, nu contează din care capăt al lumii ești. Poate omul acela nu cunoaște engleza, însă dacă el va munci și va plăti impozite, va ajunge să fie stimat deoarece britanicii lor stau pe ajutoare sociale. Ei au respectul pentru oamenii care muncesc, pe când la noi nu există acest respect. Nici pentru oamenii de afaceri care sunt invidiați și pe care vor să-i distrugă. Nu-i respect nici pentru agricultori care hrănesc țara. Veniți alături de agricultori, să stați alături de ei de la ora 6.00 dimineața și până la ora 24.00, printre erbicide, să mirosiți totul și să intre în voi. Nu-i respect pentru munca omului la noi. Nu-i și gata!”, îmi spune antreprenorul din Ștefan Vodă.

Când a decis să investească acasă

Despre colegii lui de muncă din Marea Britanie are doar cuvinte de laudă. Susține că britanicii sunt foarte prietenoși, glumeți și primitori, și că cel mai frumos lucru pe care l-a văzut la ei este generozitatea. Mereu întind o mână de ajutor celor aflați în impas și celor nevoiași din toate colțurile lumii. Și aici face referire la cetățeni, nu doar la cei de la guvernare.
Din clipa în care a decis să emigreze, purta în inimă dorința de a reveni și de a face ceva la Ștefan Vodă.
„Când am plecat în Marea Britanie, mai întâi am cumpărat un depozit, apoi încă unul, iar mai apoi terenuri. Dar prin anul 2014, atunci când era valul Filat, i-am zis soției că acum e momentul schimbării. Atunci am început să investesc masiv acasă din acumulările mele financiare. Dar cu părere de rău Filat ne-a trădat pe toți. Tare mult am sperat că în țara noastră se va produce o schimbare, dar văd că e complicat la noi cu schimbările. Nu vă imaginați cât de mult îmi doresc o schimbare acasă. Cel mai bun prieten din copilărie este în Italia. Când mergem cu familia la el, îmi zice că își dorește să revină acasă, că fetele i-au crescut în Italia și că în tot acest timp nimic nu s-a schimbat în Moldova ca să poată reveni la baștină. Îmi zicea: ții minte cum visam că o să facem atâtea în Moldova, însă din păcate am rămas doar cu visele. Eu nu lupt pentru că vreau să fiu mare politician, pentru că am cu ce mă ocupa, eu lupt ca să dăm lovitura de schimbare. Dar trebuie să participăm cu toții la această schimbare, să trăim normal, să ni se întoarcă copiii și prietenii acasă. Să avem oportunități de afaceri, să avem credite bune cu procente mici, să trecem tot ce e posibil pe online. Atâtea lucruri se pot de făcut în Moldova! În Marea Britanie de la calculator rezolvi orice întrebare, pe când la noi umbli cu teancul de hârtii și stai în cozi. E timpul de o schimbare și acasă”, susține omul de afaceri, care din anul 2016 face naveta Chișinău-Londra.

„Aici e problema pentru începători”

Nimic nu i s-a dat ușor de când a început să investească acasă. Îmi mărturisește că nici astăzi, după șapte ani, „nu curge miere”. Primii bani i-a investit în 200 de hectare și au început să muncească cu tehnologii mai simple și mai puțin costisitoare, cu tractoare ucrainești, turcești și beloruse. Însă după câțiva ani, au înțeles că niciodată nu vei face performață în agricultură cu tehnologiile din secolul XX. Așa că au decis să treacă la o nouă etapă, cea a tehnologiilor europene și americane care costă foarte mulți bani. De exemplu, un tractor costă peste o sută de mii de euro, o semănătoare cu o tehnologie avansată – 60 de mii de euro, iar o combină avansată – peste 200 de mii de euro.
„Totul este foarte scump, sunt sume enorme! Și când am trecut la o etapă mai avansată, am început să colaborez cu băncile de acasă, iar aici la noi este o problemă. Ratele sunt extrem de mari, necesită o mulțime de lucruri pe care trebuie să le pui în gaj. Într-o țară normală, din Europa, se dau credite fără gaj, chiar și la 2 ori 3 procente, iar aici mă refer la domeniul de procesare, producție, agricultură. Ca să repornești un proces tehnologic ai nevoie de resurse financiare semnificative, iar la noi este extrem de greu să le iei. Asta e problema! Ca să poți să le iei de la bancă e cea mai mare problemă. Aici e problema pentru începători, chiar și pentru diasporă, pentru cei care revin de peste hotare. Plus că mulți care revin își fac planuri că vor participa la sistemul de subvenționare, nu contează domeniul, dar la noi totul se întârzie. Tu îți faci un plan economic, cum îl dezvolți, cum plătești ratele la bănci, aplici la stat, iar statul nu-ți dă banii în perioada când trebuie, dar peste un an. La noi e așa! Și atunci ți se aruncă peste cap toate planurile tale economice care efectiv îi duc pe unii și la faliment. Nu e grijă față de investitorii de acasă, față de diaspora care vrea să investească acasă. Nicio grijă din partea statului. Nu mai vorbesc de diferiți inspectori poftiți și nepoftiți care vin să rupă ceva de la tine. Și legislația la noi e făcută fără ca să fie adaptată situației din R. Moldova. E copy-paste, după cum spun și europenii”, îmi mai povestește antreprenorul.

Despre întreprinderea sa agricolă

La momentul de față, întreprinderea sa agricolă pe care a numită-o „Ecoalimentprim”, produce floarea soarelui, porumb, mazăre, grâu, orz, rapiță, iar de curând a plantat pe 15 hectare o livadă de vișini. Din toamna acestui an planifică să producă și ulei presat la rece, dar și să planteze mai multe livezi. Unde mai pui că are un partener de afaceri în acest domeniu, un moldovean care a locuit 10 ani în Marea Britanie și care acum deține o livadă de migdale, iar alături de el Andrei Dînga vede un potențial de dezvoltare.
Dat fiind faptul că întreprinderea sa este dotată cu tehnologii de ultimă generație, la o mie de hectare, atâtea are la momentul de față, face echipă cu încă cinci oameni. Însă cum a plantat o livadă de vișini, în viitorul apropiat își va mări echipa.

„Și da, și nu!”

În timp ce îmi vorbea de gospodăria frumoasă pe care o are, mi-a mărturisit că nu e atât de ușor ca să investești și să îți deschizi o afacere în R. Moldova. Pe cât de mare este dorința, pe atât de multe sunt și impedimentele.
„Nu vorbesc la nivel teoretic, vorbesc prin prisma experienței mele zilnice. Am trecut prin toate și văd ce probleme sunt”, precizează basarabeanul nostru.
La întrebarea, dacă ar putea să dea timpul înapoi, ar mai investi acasă, mi-a zis fără niciun pic de ezitare: „Mi-ai adresat întrebarea la care cel mai des mă gândesc. Și da, și nu! Aș investi pentru că într-adevăr îmi place să fac ceva pentru țara mea, să fac ceva acasă, să dezvolt, să creez, plus că mă simt bine că sunt acasă, între oamenii noștri. Dar dacă mă gândesc din punct de vedere al familiei, al copiilor – nu aș face-o! Una e dorința patriotică și plăcerea de a face ceva pentru țară și orașul tău, dar când mă gândesc la soție și la cele două fetițe, mă întreb dacă s-a meritat tot sacrificiul ăsta”, susține antreprenorul.

Susținut de soție

Andrei Dînga este un familist desăvârșit și își iubește fetele ca ochii din cap. Le duce dorul și așteaptă cu nerăbdare ziua când le va îmbrățișa. Despre soția sa, Natalia, mi-a zis că „trebuie să îi pună monument la câtă răbdare are cu el”.
„Natalia mă susține foarte mult, am un noroc mare că am o așa soție. Când i-am spus de ideea că vreau să investesc acasă, trebuie să recunosc că a recționat negativ. Îmi zicea: toți fug din țară, dar tu vrei să aduci bani în Moldova. I-am zis să-mi dea o șansă, să încercăm, și uite că mi-a reușit. Multora nu le reușește pentru că nu rezistă la șocul investițional de acasă”, consideră agricultorul.

„Îmi iubesc foarte mult fetele”

Niciodată nu a vorbit în presă despre latura personală, însă mi-a reușit să-l descopăr și prin prisma de soț, și tătic.
Recunoaște că nu este un romantic și că nu prietenește cu florile. „Când mergem la cumpărături, soția îmi zice că mereu calculez cam câte hectare aș putea achiziționa în Moldova (n.a. – râde). Îmi iubesc foarte mult fetele, tot timpul când ne sunăm, le spun că le iubesc. O întreb pe fata cea mare: cine-i iubirea lui tata cea mai mare? Iar ea: tata, eu sunt number one! (numărul unu)”, îmi povestește mândrul tătic.
Pe Natalia a cunoscut-o în Marea Britanie, unde venise printr-un program de schimb de experiență pentru studenți. S-au întâlnit la o nuntă de moldoveni de acolo, iar în urmă cu 12 ani au făcut, la rândul lor, nunta.
Ambii s-au realizat frumos în Londra. Natalia lucrează la o companie de construcții, în cadrul căreia deține funcția de project manager.

„Tata, dă să îți aduc ceva! Ce vrei?”

Cei doi au două fetițe: Marie Anne (6 ani) pe care o dezmiardă ursulică și Emili (1 an și patru luni), căreia îi zic – bubu.
„Fratele are băiat, însă eu am fetițe! Pot să vă zic că e diferența cerul și pământul. Să fii tătic de fetițe e o plăcere de nedescris, e o dragoste pură. Fetele mereu te pupă, te drăgostesc, ești în al nouălea cer de fericire. Acum, că cea mare a crescut, deseori îmi zice: tata, dă să îți aduc ceva! Ce vrei? Când vezi că are grijă de tine e o plăcere divină. Cea mică e mai rapidă, poate să sară la bătaie, e o fire mai băiețoasă, însă va crește și se va domoli. Fetițele ambele seamănă cu mine, mă gândeam că măcar a doua va semăna cu soția, dar Emili și mai tare mi-a moștenit din trăsături. Îmi crește inima ca o pâine de fericire și bucurie când mă gândesc la ele. Îmi lipsesc foarte mult! Fetița cea mare va termina anul școlar, iar până în septembrie vor fi în vacanță, în Moldova. Avem deja biletele procurate”, îmi zice cu bucurie Andrei Dînga.
Când sunt împreună, cei patru preferă să petreacă timpul activ, fie merg la mare, fie se refugiază în natură ori vizitează obictive turistice. Iar dacă are timp și dispoziție, neapărat își surpinde soția cu rețeta lor preferată de paste.

„Țara este mică și se poate de făcut curățenie”

Pe final de discuție, a ținut să îmi zică că în Marea Britanie sunt foarte mulți oameni de afaceri originari din R. Moldova. Ca ei să își dorească să ia în considerare faptul de a investi acasă și să se întoarcă la baștină, ar trebui să li se creeze condiții foarte bune.
„Și acest lucru este realizabil, însă doar cu oameni corecți la guvernare”, consideră el.
Nu am putut să nu-l întreb, dacă ar avea posibilitatea, ce ar schimba în R. Moldova, iar răspundul a fost unul franc: corupția!
„Toate problemele încep de aici! Dacă am putea să înlocuim oamenii corupți cu cei corecți, ar fi foarte bine. Noi, moldovenii, suntem destul de flexibili și deștepți, și am putea schimba rapid cursul țării, în câțiva ani, însă doar dacă am putea elimina corupția din R. Moldova. Țara este mică și se poate de făcut curățenie”, își încheie povestea antreprenorul din Ștefan Vodă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.