A plecat de sub aripa părinților pe când avea 15 ani, a locuit în 10 țări de pe trei continente, cunoaște cinci limbi străine, șase ani a activat în cadrul Comisiei Europene, iar de patru ani face parte din echipa celei mai mari companii farmaceutice din lume.
Povestea Ianei Stanțieru inspiră, motivează și poate servi drept exemplu pentru tinerii din R. Moldova.
S-a născut și a copilărit în sat. Hîjdieni, r. Glodeni. Studiile liceale le-a făcut la Iași, iar mai apoi la Slatina de unde putea veni acasă doar de două ori pe an. Studiile universitare le-a urmat la cea mai veche și cea mai prestigioasă universitate din România: Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. A ales Facultatea de Studii Europene și Relații Internaționale, iar viața sa de studentă a fost una foarte activă, fiind implicată în proiecte și diferite ONG-uri, participând la seminare și traininguri. În al II-lea an de studiu a fost numită manager al unui târg de turism pentru studenți, târg care a avut loc în Cluj-Napoca, iar în anul al III-lea a fost desemnată Președintele Organizației Internaționale a Studenților de la Științe Politice, organizație cu peste 10 mii de membri din 80 de țări. Pentru că organizația avea sediul central în Slovenia a trebuit să se mute pentru un an în Ljubljana.
Studiile de master le-a urmat la Colegiul Europei din Bruges, Belgia, în Diplomație și Relații Externe ale Uniunii Europene. A urmat un al doilea master în Comunicare și Marketing la Școala de Business din Bruxelles și un al treilea – în Business și Administrarea Afacerilor pe care l-a urmat la INSEAD (Școală Europeană de Business) din Singapore și Franța.
Din 2015 este fondatoarea și directoarea Galeriei de Artă „Europe’s Art”. Reprezintă în jur de 50 de artiști din 20 de țări, iar cei mai mulți dintre oamenii de artă sunt din R. Moldova.
De un an și jumătate locuiește în Shanghai, cel mai mare oraș din China.
De curând, Iana Stanțieru a început să învețe limba chineză, să cânte la pian, să urmeze cursuri de tenis și de salsa.
Pe finalul discuției noastre, basarabeanca mi-a mărturisit că are un vis: să scrie o carte despre R. Moldova și noțiunea de dor.

Interviul nostru a început cu o rugăminte: i-am zis Ianei să se descrie printr-o frază.
„Sunt o persoană plină de energie, plină de idei și cu o dorință profundă de a face schimbări atât în țară, cât și în lume”, îmi răspunde ea fără nicio ezitare.
S-a născut în sat. Hîjdieni, r. Glodeni, într-o familie obișnuită, tatăl ei fiind economist, iar mama – contabilă.
„Acum părinții sunt la pensie și mă așteaptă cu mare nerăbdare acasă. Deja au pregătit meniul cu mâncarea mea preferată pe când ajung la ei”, își începe povestea basarabeanca noastră.

Calitățile moștenite de la părinți

Mama îi servește drept model în ceea ce privește optimismul și rezistența de care dă dovadă. „Are o fire atât de energică și un spirit atât de tânăr că nu poți să nu te molipsești de la ea”, susține Iana.
Cât despre tatăl ei, îmi zice că îl admiră enorm în ceea ce privește viziunea pe care o are despre egalitatea între femei și bărbați. Niciodată nu a auzit acasă expresii de genul: „femeie la volan” ori „asta e doar pentru băieți, iar tu ești fată”. Spune că părintele ei dă dovadă de o atitudine incredibil de progresistă având mentalitatea din R. Moldova. „Am avut un mare noroc să cresc într-un astfel de mediu”, consideră moldoveanca originară din Glodeni.

Despre copilărie

Deseori își aduce aminte de copilărie despre care mi-a spus că a fost una „foarte colorată și fericită”. „De ce zic colorată deoarece am făcut de toate pe când eram copilă: de la mers cu părinții la prășit, la muls vaca, la gătit mâncare de la vârsta de 7 ani și până la participarea la olimpiade, mers în tabere de vară și organizat concursuri pentru copiii din mahala. Îmi aduc aminte cu melancolie de momentele din copilărie, inclusiv de cele pe când nu aveam electricitate și învățam pentru olimpiade la lumina lumânării”, îmi povestește basarabeanca.
Când era mică, își dorea să devină traducător ca să poată învăța mai multe limbi străine și să poată călători. Cu vremea s-a răzgândit și a hotărât că vrea să facă diplomație.
„Nu prea știam ce înseamnă și cu ce se mănâncă o astfel de profesie, dar eram sigură că asta voiam să fac”, îmi spune Iana, cu o notă de umor.

Studentă la una din cele mai prestigioase universități din România

Școala primară a făcut-o în sat. Hîjdieni, însă pentru cea generală s-a mutat la Liceul din Glodeni. Și astăzi își aduce aminte cum inițial cei din clasă îi ziceau că este din sat, iar când i-au văzut notele din semestru I, s-au liniștit și au devenit prieteni buni. Studiile liceale le-a făcut în România, mai exact la Iași, iar mai apoi s-a transferat la Colegiul Național „Radu Greceanu” din Slatina, de unde putea veni acasă doar de două-trei ori pe an.
Studiile universitare le-a făcut la una din cele mai prestigioase universități din România. Este vorba de Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, unde a studiat la Facultatea de Studii Europene și Relații Internaționale.

„Dorul nici acum nu îmi dă pace”

„Când am terminat liceul, România era pe drumul de aderare la Uniunea Europeană. Așa că am ales să îmi fac studiile de licență acolo. Am fost surprinsă când am ajuns la liceu, mai puțin la facultate pentru că eram deja obișnuită.
M-am integrat destul de ușor datorită accentului, curiozității mele de a înțelege diferențele dintre sistemele de învățământ și adaptabilitatea mea. Mai greu a fost să mă adaptez cu dorul, nu prea asculta de mine, nu voia să mă lase în pace, să nu plâng în fiecare noapte în primul an de liceu. Apoi m-am obișnuit, dar din când în când dorul nici acum nu îmi dă pace”, mi-a declarat Iana.

S-a remarcat de pe băncile universității

Viața sa de studentă a fost una foarte activă. În timp ce colegii ei ieșeau în oraș, ea muncea la diverse proiecte, se implica în tot felul de ONG-uri, mergea la seminare și traininguri. Așa a ajuns să își facă mulți prieteni atât în România, cât și în străinătate.
A început să se facă remarcată din al II-lea an de studiu, atunci când a fost numită manager al unui târg de turism pentru studenți care a avut loc la Cluj-Napoca, târg care a avut sute de vizitatori și s-a bucurat de un adevărat succes.
În al III-lea an de facultate, a fost desemnată Președintele Organizației Internaționale a Studenților de la Științe Politice, organizație cu peste 10 mii de membri din 80 de țări. Pentru că organizația avea sediul central în Slovenia a trebuit să se mute pentru un an în Ljubljana de unde a condus organizația și a continuat să învețe în același timp. „A fost un an memorabil care m-a călit foarte mult”, își
aduce aminte ea.

Îi lipsește noțiunea… de acasă

De când a plecat de sub aripa părinților, cel mai mult îi lipsește noțiunea de casă. „E greu să știi unde este casa ta, după ce ai plecat de la părinți la vârsta de 15 ani și ai locuit în 10 țări de pe trei continente. Acum numesc „casă” locul unde am cărțile, arta și lucrurile mele. Dar desigur casa părinților e o casă specială în sufletul meu”, îmi spune moldoveanca, pe o notă de melancolie.

Trei masterate

Din Cluj-Napoca, Iana și-a luat zborul spre Belgia. A decis să-și urmeze studiile de master la Colegiul Europei din Bruges, unde a făcut un master în Diplomație și Relații Externe ale Uniunii Europene. Atunci visul ei din copilărie legat de diplomație a început să se contureze mai bine.
A urmat un al doilea master, în Comunicare și Marketing la Școala de Business din Bruxelles și un al treilea master – business și administrarea afacerilor la INSEAD (Școala Europeană de Business) din Singapore și Franța.
„A fost o experiență unică, o experiență care mi-a schimbat viziunea asupra lumii, o experiență în cadrul căreia am întâlnit oameni incredibili. INSEAD are o rețea foarte puternică în toată lumea. Oriunde mergi, vei găsi absolvenți de la INSEAD care te vor primi și te vor ajuta cu drag, indiferent dacă te vezi cu ei pentru prima dată”, susține
basarabeanca.

Experiența de la Comisia Europeană

Timp de șase ani, Iana a fost angajată în cadrul Comisiei Europene unde a activat în departamentul de resurse umane.
„Comisia Europeană este un loc cu oameni bine pregătiți, care vorbesc multiple limbi străine și care au o experiență foarte variată. A fost o experiență interesantă care a avut impact asupra mea pentru că mi-am dat seama ce vreau să fac și ce nu vreau să fac în viață”, îmi zice ea.

A pus baza unei galerii de artă

Moldoveanca este fondatoarea și directoarea Galeriei de Artă „Europe’s Art” pe care a decis să o deschidă în 2015. Totul a pornit din ziua în care un grup de artiști din R. Moldova a rugat-o să organizeze pentru ei expoziții de artă în cadrul instituțiilor europene.
Iar după ce a organizat o expoziție la Parlamentul European și la Ambasada Moldovei în Regatul Belgiei, a decis să deschidă Galeria de Artă „Europe’s Art”
„Avem un spațiu la Comitetul Regiunilor al Uniunii Europene. Am avut un sediu al galeriei și în Bahrian, Orientul Mijlociu, însă l-am închis temporar din cauza pandemiei. Reprezentăm în jur de 50 de artiști din peste 20 de țări, dar evident cei mai mulți sunt din R. Moldova.
Publicul are impresia că trebuie să fie expert în artă ca să o înțeleagă și să o cumpere, însă motto-ul nostru este diferit:
„You don’t have to understand it to love it”, iar în română ar suna cam așa: „Nu trebuie să o înțelegi ca să o iubești”. În așa fel, mult mai mulți s-ar bucura de artă așa cum o simt ei, fără explicații și mare filozofie”, susține cea care a întemeiat Galeria de Artă „Europe’s Art”.

Cum a ajuns să lucreze la una din cele mai valoroase companii din lume

De patru ani, Iana deține funcția de manager pe inovare și resurse umane Asia-Pacific din cadrul companiei americane „Johnson & Johnson”.
Totul a pornit de pe vremea când își urma cursurile de master în business și administrarea afacerilor la INSEAD în Singapore și Franța, atunci când compania Johnson & Johnson, la fel ca și alte companii internaționale, recrutau talente pentru diferite funcții: finanțe, resurse umane, contabilitate.
Profilul basarabencei noastre le-a atras atenția celor din compania americană pentru care deja lucrase șase ani în resurse umane la Comisia Europeană. Le-a atras atenția și faptul că Iana vorbea cinci limbi străine, dar și pentru că avea o experiență profesională în mai multe țări.
Așa a ajuns să fie invitată să facă parte dintr-un program select de leadership în resurse umane. De altfel, în cadrul acestui program a fost singurul participant din Europa, Africa și Orientul Mijlociu. Pentru că este un program internațional, primul an a început să lucreze în Belgia, după care a continuat la sediul central al companiei și în final a ales să vină în Asia pentru a vedea care este dinamica business-ului de aici.

Cum a fost primită de chinezi

De un an și jumătate, basarabeanca locuiește în Shanghai, cel mai mare oraș din China. Despre această țară mi-a zis că i-a întrecut orice așteptare. „Este fascinant cât de dezvoltată și avansată este China, și câte locuri de vis are. Am fost primită foarte cald de colegii mei de birou, mi-am făcut prieteni imediat, am o viață foarte echilibrată și de calitate aici”, susține Iana.
Întrebată dacă între ea și China a fost dragoste la prima vedere, mi-a răspuns simplu: „Nu!”. Își aduce aminte că prima dată când a ajuns și mergea pe stradă, chinezii o „scanau” vizual din cap până în picioare pentru că este europeană și pentru că este înaltă. Chiar dacă din start i se părea ciudat acest fapt, acum s-a obișnuit și înțelege că ei o fac doar din curiozitate și în mod prietenesc.

Impresiile despre China

Nu am putut să nu o întreb și despre primele impresii. „Tehnologie incredibil de avansată! În China nu ai nevoie de portmoneu ori geantă, ai totul pe telefon. Poți plăti cu telefonul orice, începând cu factura de lumină, gaz și terminând cu biletul de avion ori chiria pentru apartament. Noi suntem ani lumină distanță de nivelul lor de dezvoltare.
Infrastructura la fel, mergi în sate „in the middle of nowhere” și au drumuri mai bune decât bulevardul Ștefan cel Mare ori chiar Times Square din New York. Au flori plantate peste tot, copacii sunt îngrijiți și e curat oriunde te duc ochii”, mai povestește basarabeanca.
De când a luat drumul străinătății a avut doar un moment în care a vrut să-și facă bagajul și să revină acasă. Se întâmpla în China, dar nu a durat mult deoarece prietenii îi sunt mereu alături și au convins-o imediat să rămână.

Nu există „de la o luni”

Despre ce îi place cel mai mult la chinezi, mi-a zis că aceștia au un spirit de comunitate foarte puternic. Și că acest lucru s-a văzut foarte pronunțat în timpul pandemiei.
„De aceea au și revenit la o viață normală doar după 3-4 luni de pandemie. Shanghaiul nu a fost niciodată în lockdown forțat. Deși oamenii aveau voie să iasă, ei nu o făceau din respect și responsabilitate pentru comunitate. De asemenea, nu vezi murdărie pe stradă, cel puțin în Shanghai. Nu am văzut oameni să arunce hârtii pe stradă, să vandalizeze locurile și monumentele publice. De asemenea, ce apreciez foarte mult este și cultura muncii. Chinezii muncesc mult și sunt responsabili. Nu există ca la noi, de exemplu, „de la o luni” ori „da cum găsesc o cale mai ușoară să copiez ca să nu învăț”. Aici se muncește și se vede asta prin cât de repede se dezvoltă economia”, susține moldoveanca.

Își face mămăligă în fiecare săptămână

Îi place foarte mult și bucătăria chineză, dar recunoaște că duce dorul bucatelor ca la mama acasă. În fiecare săptămână își face mămăligă. De altfel, mămăliga a însoțit-o peste tot, începând cu New York, Singapore, iar acum și în Shanghai. Mai gătește și plăcinte, și zeamă moldovenească.
De când a emigrat, cel mai mult îi lipsește Paștele. Are amintiri profunde și plăcute legate de această sărbătoare, de faptul că se adunau cu familia și mergeau cu toții de la o rudă la alta și mâncau bucate tradiționale. „Sărbătorile de Paște îmi aduc aminte și de mirosul de primăvară din Moldova pe care nu l-am simțit nicăieri în lume, în afară de
țara mea dragă”, adaugă ea.

„Nu pierd timpul cu activități din care nu învăț nimic”

Întrebată ce obișnuiește să facă în timpul liber, mi-a răspuns că nu-l are deoarece timpul său e plin de activități. Arta îi ocupă un loc destul de important în timpul său liber, iar de curând a început să învețe limba chineză, să cânte la pian, să urmeze cursuri de tenis și de salsa, și să facă sport. „Prietenii mă întreabă cum de reușesc să fac atât de multe și dacă nu obosesc! Însă eu le răspund că mă odihnesc mereu: când lucrează creierul – se odihnește corpul, iar când lucrează corpul – se odihnește creierul. Este foarte important să găsești un echilibru. De asemenea, nu prea pierd timpul cu activități din care nu învăț nimic”, susține
Iana.

Ce ar trebui să se întâmple în R. Moldova ca să revină acasă tinerii talentați

Ca să revină definitiv în R. Moldova, Iana mi-a zis că ar trebui să i se ofere șansa de a avea un impact puternic asupra dezvoltării țării, dar și să vadă țara noastră pe un drum european, prosper.
Însă ca să revină acasă moldovenii talentați care au ajuns să fie valorificați de o țară străină, consideră că în țara noastră ar trebuie să se întâmple multe.
„Dar în primul rând ei ar trebui să se simtă doriți și apreciați acasă. Apoi să se creeze condițiile necesare de reintegrare în țară: servicii sociale, facilități vamale, fiscale, suport pentru antreprenori. Acum lucrez la Strategia pentru Diasporă pentru Platforma DA și acolo avem un întreg proiect cum această reintegrare poate fi efectuată cu succes”, consideră basarabeanca noastră.
La sfârșitul discuției, Iana mi-a mărturisit că are un vis: își dorește să scrie o carte despre R. Moldova și noțiunea de dor. Nu știe când și cum se va întâmpla acest lucru, însă știe sigur că este în planul ei din această viață.