Alina și Denis Racila au emigrat în Danemarca în urmă cu șapte ani. Acolo li s-au născut cele două fetițe: Mihaela (5 ani) și Sofia (1 an și jumătate), și tot acolo și-au transformat visele în realitate. În urmă cu cinci ani și-au atins primul scop, cumpărându-și căsuța mult dorită, ca mai apoi Alina să se realizeze profesional, făcându-și un loc în sistemul medical și pe scena politică daneză.
În R. Moldova, basarabeanca a studiat pedagogia și psihologia, deține diplomă și de bucătar, iar până să ia drumul străinătății, ea și soțul ei au lucrat în cadrul unei companii prestigioase cu sediul la Chișinău.
Au decis să-și încerce norocul peste hotare după ce au făcut nunta, se întâmpla în anul 2014. De ce Danemarca? Pentru că acolo era stabilită cu traiul Ina, sora mai mică a Alinei.
Primul lor job a fost la o fermă, iar pentru a învăța limba daneză, seara mergeau la o școală de limbi străine. Peste un an, Alina a rămas însărcinată cu prima lor fetiță și a hotărât să plece mai devreme în concediul de maternitate. A profitat din plin de acest fapt și a început să studieze intensiv limba daneză. Așa a ajuns să încheie contracte de muncă în calitate de traducător și să înțeleagă mult mai bine cum funcționează sistemul danez.
În anul 2019, în urma discursului celui mai tânăr prim-ministru din istoria Danemarcei, Mette Frederiksen, basarabeanca noastră a hotărât să devină, din nou, studentă. Politiciana daneză a menționat faptul că țara are nevoie de asistenți medicali, iar atunci Alina și-a pus drept scop să-și înceapă o carieră în domeniul asistenței medicale.
Tot în acel an, a citit discursul primului non-danez din politica regională, românul Narcis George Matache, care își dorește să atragă în politica din Danemarca câți mai mulți non-danezi. Basarabeanca noastră a luat legătura cu el, iar în urma discuției cu acesta, a fost încurajată să se implice în politica locală. Ceea ce a și făcut! Anul trecut, în luna ianuarie, chișinăuianca a devenit membră a Partidului Socialdemokratiet (SD), iar anul acesta este destul de important pentru ea. Alina candidează la alegerile din luna noiembrie pentru funcția de consilier local cu perspectiva de a deveni și primar în Tønder, o comună din regiunea Syddanmark, acolo unde s-a stabilit cu traiul împreună cu familia ei.
Recent, a primit și o ofertă îmbucurătoare: a fost acceptată să lucreze la un centru de îngrijire a persoanelor vârstnice în calitate de ajutor al asistentului medical.
În pofida agendei încărcate pe care o are, basarabeanca noastră își face timp și pentru Asociația Moldovenilor din Danemarca din conducerea căreia face parte, iar în timpul liber scrie poezii, pasiune pe care o are din copilărie.

Alina s-a născut la Chișinău, în familia Lidiei și a lui Pavel, doi soți care s-au străduit să-și crească fetele așa cum au știut ei cel mai bine. Sunt o familie modestă, el electrician de profesie, ea – contabilă, iar de 20 de ani și-au deschis o mică afacere la care muncesc și astăzi cot la cot.
„Suntem o familie simplă, fără legături ori cumătri cu pile. Părinții s-au născut la țară, însă au venit la studii, la Chișinău, unde s-au și stabilit cu traiul. Deși tata este electrician, el niciodată nu a lucrat în domeniu, câștigând bani din construcții și lemnărit ca mai apoi să plece la muncă în Rusia. Știu că perioada cât el a fost plecat, ne-a fost foarte greu fără prezența sa, iar când a revenit acasă ne-a spus că familia noastră niciodată nu trebuie să fie despărțită în așa fel. Mama a fost casnică până când eu am împlinit vârsta de 10 ani. Abia când s-a asigurat că eu și sora mea avem cei șapte ani de acasă, că știm să scriem, să citim și că ne-am integrat foarte bine la școală, abia atunci a revenit la profesia ei de contabilă.
Cu pași mici, dar încrezători, părinții mei și-au dezvoltat propriul business. Având foarte multe rude la sat, au început să le vândă produsele în oraș, deschizându-și un butic de fructe și legume. Și iată că de aproape 20 de ani, părinții mei cu asta și se ocupă”, își începe povestea moldoveanca noastră din Danemarca.

Scrie poezii

De mică era pasionată de lectură. Își aduce aminte cum citise toate cărțile pe care le aveau în casă și cum era foarte des prezentă la biblioteca școlii ori cea din apropierea casei.
Tot de mică îi place să scrie poezii, iar o perioadă îndelungată a luat parte la cenaclul literar organizat la școala unde învăța, cenaclu condus de scriitoarea Galina Furdui.
„Știu că multe din poeziile mele au fost publicate, am depus și un efort ca să fac rost de publicații, însă nu mi-a reușit. Când voi reveni în Moldova, neapărat voi acorda mai mult timp acestei întrebări. Scriu și astăzi, am început din clasa a I-a. Când am mers pentru prima dată la școală, mama mi-a scris o poezie pe care o țin minte și astăzi: Prima mea învățătoare / Mândră, dulce, zâmbitoare / În prima zi ne-a întâlnit / Cu-n surâs ușor și un bun venit”, își aduce aminte Alina.

Despre greutățile studenției și decizia emigrării

Când a ajuns vremea să dea la facultate, voia să studieze pedagogia și psihologia, nu i-a reușit deoarece nu a fost admisă la buget, iar ca să învețe la contract nu avea posibilitatea. Așa că a ales o altă cale! Timp de un an a învățat de bucătar, iar mai apoi, ca să adune suma necesară pentru contract, a început să muncească. Peste doi ani, fericită a devenit studentă la facultatea mult dorită.
„Mi-am plătit de una singură contractul, mai întâi i-am ajutat pe părinți la buticul care-l au, iar mai apoi, împreună cu prietenul meu care ulterior mi-a devenit soț, ne-am creat un colțișor la Piața Centrală unde vindeam fructe și legume. Ulterior, timp de patru ani, împreună cu soțul ne-am angajat la o companie, eu în calitate de consultant, soțul – tehnician. Învățam cu frecvență redusă deoarece lucram full-time. Când am ajuns la vârsta de 24 de ani, ceva din interior îmi spunea că viața nu constă doar în studii și serviciu, și că e timpul să trec la o nouă etapă – cea de soție și cea de mamă. Eram conștientă că dacă rămânem în Moldova, cu toate că îmi plăcea foarte mult jobul care îl aveam, vom întâlni dificultăți odată cu apariția copiilor. Salariile noastre ne ajungeau pentru noi doi și nevoile noastre, însă când apar copiii, cheltuielile sunt altele, te gândești la viitorul lor și la tot ce e mai bun pentru ei. Simțeam că nu voi putea să-mi îndeplinesc visul de a avea o familie în R. Moldova și că nu voi putea nici ca să-mi dezvolt ambițiile, să mai fac unele studii și să mă dezvolt profesional precum îmi doream”, îmi povestește Alina.

La nuntă i-a dedicat soțului o poezie

De ziua când s-au căsătorit își aduce aminte ca astăzi deoarece au avut parte de o nuntă modestă pe care au sărbătorit-o într-un cerc foarte restrâns de prieteni și rude.
„După cununia civilă am venit la mine acasă pentru a sta la masă, cred că eram vreo 10 persoane. Eu nu aveam tradiționala rochie de mireasă, dar am optat pentru una simplă, albă. Țin minte că în ziua nunții i-am dedicat soțului o poezie și că toți cei prezenți au lăcrimat de fericire: Azi e zi deosebită / Azi părinții mă mărită / Azi din doi ne facem unul / Și împărțim tot împreună / Casa, masa, banii / Neamurile și dușmanii / Mama mea devine a ta / Mama ta devine a mea / Sora mea devine a ta / Sora ta devine a mea / De mi-i frig – mă încălzești / Eu cheltui bani, dar tu plătești / Și de azi așa să fie / Al meu soț, a ta soție”, îmi recită fericită poezia, în timp ce pe fundalul discuției noastre se aud cum râd fetițele care se jucau cu tatăl lor.
După nuntă au luat decizia de a merge în luna de miere la sora Alinei care de doi ani locuia alături de soțul ei în Danemarca. Spune că mezina familiei a fost mai norocoasă ca ea și că a fost acceptată să studieze în România. Acolo a făcut cunoștință cu viitorul soț și cum ambii învățau în domeniul agriculturii, după studii și-au găsit joburi foarte bune în Danemarca, țară în care se află și astăzi, și în care se realizează profesional.

Primul obstacol

„Am profitat de luna noastră de miere pentru a vedea dacă ne surâde norocul în străinătate și am mers în prima noastră călătorie comună. Se întâmpla în anul 2014. Odată ajunși acolo am avut parte de șocul cultural. Toți îmi ziceau că dacă cunosc limba engleză, mă voi descurca de minune și că îmi voi găsi un job cât ai clipi din ochi. Ei uite că nu a fost chiar așa! Pe atunci nu era linie aeriană până în Danemarca, iar ca să ajungem la destinație a trebuit să schimbăm foarte multe transporturi. Ultima noastră călătorie a fost cu trenul în care nu se vorbea deloc engleza, iar toate anunțurile erau în daneză. În acel moment am avut parte de prima dificultate”, își aduce aminte chișinăuianca.
O liniștea și o încuraja ideea că se află într-o țară în care oamenii sunt relaxați și nu se grăbesc continuu, și în care nu există stresul din R. Moldova.

Primul job

Odată ajunși la destinație, nu știau sigur dacă vor rămâne definitiv ori dacă vor reveni acasă. Și-au zis să facă primul pas și anume acela de a-și găsi un job. După trei săptămâni de căutări și interviuri și-au atins scopul. Ambii au început să lucreze la o fermă de vaci unde managerul acesteia era un ucrainean.
„Fermierul vorbea doar daneza, însă la interviul nostru a fost și sora mea care a fost pe rol de traducător. Cu managerul vorbeam în rusă, iar unii angajați cunoșteau engleza așa că ne-a fost ușor să ne integrăm. Ne trezeam la ora 2:00 dimineața pentru că la ora 3:00 trebuia să începem mulsoarea care avea loc cu anumite aparate moderne. Se muncea în pereche. Eu aveam grijă și de viței, iar soțul hrănea animalele și făcea curat. Am început să muncim de la zero, mai ales eu, care eram fată de la oraș ce nu avea habar de animale și îngrijirea lor”, îmi zice Alina.

În doi ani și-au cumpărat căsuța mult visată

După un an de când se afla în Danemarca a rămas însărcinată, iar din cauza muncii care nu era deloc ușoară a trebuit să iasă în concediul de maternitate din a patra lună de sarcină. Îmi spune cu mândrie de faptul că ea și soțul ei nu se limitau doar la munca pe care o depuneau la fermă. Își doreau să se integreze cât mai repede în societate, iar seara, după lucru, mergeau la o școală unde învățau limba daneză. Și pentru că Alina nu mai muncea la fermă a decis se concentreze doar pe cursurile de limbă daneză.
Când au luat decizia de a nu mai reveni acasă, Denis și-a pus drept scop ca să cumpere căsuța mult visată. Pentru a-și realiza visul a trebuit să muncească concomitent la două joburi: la fermă și la construcții. Astfel, când s-a născut prima lor fetiță, Alina și Denis și-au achiziționat propria locuință. „În aproape doi ani de când eram în Danemarca noi ne-am îndeplinit primul vis: casa”, adaugă cu mândrie basarabeanca noastră.

A lucrat și traducătoare

Între timp, soțul ei și-a găsit un alt job, mai aproape de casă, iar când fetița lor a împlinit nouă luni, a fost dată la grădiniță, iar Alina a mers la un curs intensiv de limba daneză. Între timp și-a echivalat diploma de studii din R. Moldova pentru că dorea să se dezvolte profesional și a obținut permisul de conducere danez. Își găsise un job la o fermă, însă peste două luni a renunțat la el ca ulterior să aibă norocul să semneze mai multe contracte în calitate de traducător.
„Traduceam în limba română, rusă, engleză și daneză, iar în acea perioadă a început o altă conștientizare a sistemului danez. Eram invitată să traduc la grădinițe, la școli, la spitale, la medicul de familie ori la centrele de joburi. Așa am aflat cum funcționează sistemul danez din interior. Înțelegându-l mai aprofundat am început și o activitate de voluntariat. Eram activă pe rețelele de socializare unde veneam cu sfaturi și răspundeam la diverse întrebări, toate legate de anumite aspecte de viața din Danemarca. După patru ani petrecuți aici puteam spune că mă simțeam sigură și în privința limbii daneze, care nu este una deloc ușoară, dar și în privința funcționării sistemului de aici. În anul 2018 o companie din R. Moldova mi-a propus să fiu ghid pentru trei zile unor tineri de acasă, cred că erau peste 20 la număr. A fost prima mea experiență de acest gen. Le-am arătat viața din Danemarca prin prisma mea, organizându-le excursii la școli, fabrici, atracții turistice”, își mai aduce aminte ea.

E studentă la medicină și candidează la alegerile locale

Între timp a rămas însărcinată cu al doilea copil, însă acest fapt nu a împiedicat-o să continuie să-și atingă scopurile.
În anul 2019, în urma discursului lui Mette Frederiksen, cel mai tânăr prim-ministru din istoria Danemarcei, basarabeanca a rămas extrem de motivată. Politiciana daneză a menționat faptul că țara are foarte mare nevoie de asistenți medicali. Și pentru că Alina avea deja cinci ani de trai în Danemarca, în calitate de cetățean al R. Moldova a obținut dreptul de a merge gratuit la studii universitare. Chiar dacă avea șansa să aplice la 10 universități concomitent, ea a ales una singură, cea care îi oferea șansa de a deveni asistentă medicală. Cu câteva zile înainte să nască a primit vestea că a fost acceptată la studii, însă cu data studiilor necunoscută.
„În iulie am născut, iar la sfârșitul lui ianuarie am fost telefonată de la universitate ca să fiu întrebată dacă sunt de acord ca peste două zile să ies la studii. Evident că am acceptat din prima deoarece nu voiam să-mi pierd locul. Fetița avea jumătate de an, iar în două zile i-am găsit loc la grădiniță și uite așa am început studiile. A fost un an destul de încărcat deoarece am citit și discursul primului non-danez din politica regională, Narcis George Matache, care își dorește să atragă în politică cât mai mulți non-danezi. Non-danezii au dreptul de a vota doar la alegerile locale și cele regionale, nu și la cele parlamentare. Dacă ești cetățean al Uniunii Europene ai dreptul să votezi și să fii votat din prima zi în care te afli legal în Danemarca, iar dacă ești ca în cazul meu, cetățean al unei țări din afara Uniunii Europene, atunci ai acest drept după minim trei ani de trai. Cazul meu era unic, însă după ce am discutat cu Narcis George Matache, atât el, cât și familia mea, m-a încurajat foarte mult ca să mă implic în politica locală. Așadar, acum sunt studentă, mă implic în politica de aici, iar recent am fost acceptată să lucrez și la un centru pentru îngrijirea vârstnicilor în calitate de ajutor al asistentului social”, îmi mai povestește chișinăuianca.

Despre cum funcționează sistemul danez

Le reușește pe toate prin răbdarea și energia pe care i-o transmit fetițele ei. Mihaela și Sofia sunt cele care o motivează să facă toți acești pași pentru că tinde să le fie model pe când ele vor crește mari.
Am rugat-o să-mi povestească și despre cum funcționează sistemul danez, și iată ce mi-a zis: „Mie îmi place foarte mult! Pe lângă faptul că danezii sunt considerați oameni fericiți, ei de cele mai multe ori se consideră nemotivați spre a face anumite lucruri. Sistemul danez e făcut în așa fel încât dacă plătești asigurările necesare și dacă cotizezi la anumite asociații, sindicate, atunci poți sta absolut liniștit dacă ți-ai pierdut serviciul. Cât timp te afli în șomaj, ei te trimit la diferite cursuri gratuite și primești o susținere financiară pe parcursul întregii vieți. Te afli într-un sistem în care nu te îneci, dar te ține deasupra apei pe tot parcursul vieții, indiferent de situația ta. Aici statul te ajută, însă asta cu părere de rău îi demotivează pe unii tineri. Eu nu vreau ca copiii mei să fie așa! Eu vreau ca ei să vadă și să știe că dacă vrei ceva de la viață, trebuie să te miști înainte și continuu să muncești, și să nu aștepte să le dea cineva ceva. De asta și tindem să le fim exemple fetelor noastre”, îmi mai zice tânăra mămică.

Despre medicina daneză

Cât despre sistemul medical de acolo, acum, când deja este în pâine, mi-a spus despre acesta că este la un nivel foarte înalt. Iar de când a început practica în spitale, nu regretă nici pentru o secundă decizia de a deveni asistentă medicală.
„La spitalul unde sunt acum există foarte mulți lucrători internaționali, iar printre ei se numără și un medic din România pe care am ajuns să îl cunosc. Având deja experiență și ani de când e aici, mi-a zis că diferența dintre sistemul medical de acasă și cel danez este cerul și pământul. În Danemarca se pune un accent foarte mare pe calitatea sistemului medical, pe comunicarea cu pacientul și ascultarea acestuia. Când se ajunge a se efectua o procedură pentru un pacient, nu se duce contul că trebuie să folosești un număr limitat de măști ori altceva de ce are nevoie. Nu se limitează pentru a se face economie. Nu! Pacientul este tratat pe deplin cu de toate, indiferent de pătura sa socială”, susține ea, precizând că mai are doi ani și jumătate de studii.

„Consider că am găsit țara perfectă”

Alegerile locale la care participă urmează să aibă loc în luna noiembrie și chiar dacă pandemia le-a modificat mersul campaniei electorale, ea nu stă locului. Participă la diverse întâlniri online și se implică la munca partidului din care face parte.
„Nu sunt persoana care arde de nerăbdare să devină politician. Îmi doresc ca noi, non-danezii, să fim auziți și înțeleși corect, iar dacă am venit în această țară ca să muncim, atunci să fim apreciați pentru acest fapt. Pot spune fără pic de ezitare că dacă rămâneam în R. Moldova cu siguranță nu reușeam să realizez ceea ce realizez aici. Cât timp m-am aflat acasă, lucrând în acea companie, consider că am putut să realizez maxim în calitate de persoană simplă, ambițioasă, fără pile și care nu suferă mita ori datul banilor pe sub masă. Consider că am găsit țara perfectă unde nu este necesar să ai pe cineva în spate și în care e suficient ca tu doar să fii harnic, sincer și deschis în ceea ce faci. Or părea danezii reci și îndepărtați, însă în momentul când văd ceea ce spui, ceea ce faci, că ești corect și că tu continui cu coatele și cu dinții să mergi înainte, că nu stai locului, atunci te privesc cu alți ochi”, îmi mai povestește basarabeanca.

O zi din viața ei

Ca să le reușească pe toate, se trezește la ora cinci dimineața, iar în timp ce își bea cafeaua, pregătește gențile fetițelor pentru grădiniță. La ora șase și un sfert își lasă copiii la grădiniță, iar la ora șapte este la spital unde muncește până la ora 15:00. Ulterior merge după fetițe, iar când ajunge acasă își intră în rolul de mamă și soție. Nu-i place să cumpere mâncarea gata făcută, alegând să le gătească de una singură ceva delicios membrilor familiei sale. „Îmi place să gătesc și să fac curat, iar pe lângă asta, mai am grijă să citesc o carte, să mai fac câte un raport pentru practică și teorie, și să mai citesc informația pe care mi-o expediază colegii mei de partid. Cam așa arată o zi din viața mea”, îmi spune Alina pe o doză de umor.
Sunt în Danemarca de șapte ani, iar în R. Moldova au fost de trei ori. Nu regretă deloc decizia de a emigra, iar atunci când li se face dor de părinți, îi invită la ei pentru câteva luni.

„Un umăr pe care moldovenii pot să se bazez oricând”

Pe final de discuție, basarabeanca a ținut să-mi zică că face parte și din bordul de conducere a Asociației Moldovenilor din Danemarca.
„Este o asociație nouă, tânără, frumoasă și necesară moldovenilor de aici. Pe noi ne unește ideea că trebuie să promovăm cultura noastră în Danemarca, să desfășurăm diverse activități atât pentru moldoveni, cât și pentru danezi. Plus că ne dorim foarte mult să-i ajutăm pe ai noștri să înțeleagă și să se integreze cât mai bine aici. Noi, cei din asociație, suntem ca un umăr pe care moldovenii pot să se bazeze oricând. Nu avem Ambasada R. Moldova în această țară, iar asociația este una extrem de benefică”, își încheie povestea basarabeanca din Danemarca.