De un an, Ludmila Luncaș – Ambroci (41 de ani), împreună cu familia ei, se află în Irlanda. Cu o experiență de peste 20 de ani în domeniul croitoriei, moldovenca originară din Nisporeni și-a închis atelierul pe care l-a avut în Chișinău și a decis să ia drumul străinătății. Decizie pe care a luat-o pentru copiii ei: Magdalena (10 ani) și Iurie (13 ani). Este mulțumită de pasul pe care l-a făcut și asta deoarece, în urmă cu jumătate de an, împreună cu sora ei, Natalia, și-au deschis propria afacere. Este vorba de un magazin online pe care l-au numit „Mirabelle”. Lucrările basarabencei noastre se întreabă ca pâinea caldă nu doar în Irlanda, cea mai recentă comandă având-o în Franța. Nu regretă că și-a închis atelierul în care a creat lucrări originale timp de șapte ani și asta deoarece Irlanda i-a oferit posibilitatea de a-și realiza visul: de a avea un magazin performant pe care tinde să-l dezvolte într-o afacere de succes.

Ludmila Luncaș – Ambroci s-a născut în or. Nisporeni, într-o familie de oameni simpli. Tatăl ei este șofer de 45 de ani, iar mama – croitoreasă. Are un frate, Costică și o soră, Nătălița, cea din urmă fiindu-i model din clipa în care a ținut în mână acul și firul de ață.
„De mică voiam să devin croitoreasă! Vedeam la mama cum coase fustițe, rochițe și așa am ajuns să-i iau exemplu. Manechin a fost Nătălița, care e cu 11 ani mai mică ca mine. Coseam pentru ea și o îmbrăcam cu lucrările pe care le meșteream. Cred că aveam vârsta de 15 ani când am ținut pentru prima dată în mână acul și ața. Meșteream rochițe pentru sora mea pe care nu oricine putea să le aibă. Atunci am înțeles că vreau să cos, că ceea ce fac mă reprezintă și că din croitorie poți să ai un venit decent, cu care să îți întreții familia”, îmi povestește moldoveanca noastră care s-a stabilit cu traiul în Dublin.

Prima lucrare

Își aduce aminte ca astăzi de ziua când a meșterit prima ei lucrare, o rochiță, dar și de clipa când mama sa i-a încredințat mașina de cusut.
„Mama a văzut că am atracție față de această meserie, că-mi place, că-mi dau toată străduința și că-mi reușește. Însă când și-a pierdut vederea, ea având șapte operații la ochi, mi-a cedat mașina ei de cusut. Mereu mi-a dat sfaturi prețioase și am ținut cont de ele”, declară Ludmila Luncaș – Ambroci.
Are studii colegiale în domeniul croitoriei, iar studiile universitare le-a făcut în business și administrare.

Motivul pentru care și-a deschis propriul atelier

• 

A lucrat în Nisporeni la o fabrică de confecții, mai apoi a venit la Chișinău, unde s-a angajat la o fabrică de păpuși, iar mai apoi la o fabrică ce meșterea costume pentru medici. Însă când copiii ei erau mici, mai exact când fetița avea 10 luni și băiatul – 5 ani, a decis să-și deschidă propriul atelier de croitorie.
Și-a dorit să lucreze pentru ea, să fie propriul ei șef și cel mai important: să vină și să plece de la muncă atunci când va dori!
„Mi-am deschis atelierul aproape de grădinița copiilor. Niciodată nu am lucrat de nevoie, doar din plăcere. Țin minte că la doi ani de la deschiderea afacerii, am plecat cu toată familia la odihnă, în România. Am lipsit de la atelier 10 zile! Desigur că am anunțat că nu voi fi o perioadă, însă faptul că eram căutată și solicitată, m-a făcut să înțeleg că munca mea înseamnă ceva, că sunt apreciată. Clienții mei chiar țineau cont de sfaturile pe care le ofeream și niciodată nu i-am dezamăgit”, îmi spune ea.

Printre lucrările ei se numără și personaje din povești pentru copii

În domeniul croitoriei are o experiență de peste 20 de ani, iar afacerea din Chișinău a avut-o timp de șapte ani. Profesia pe care și-a ales-o o împlinește, iar clienții mulțumiți sunt motivația de a merge mai departe pe acest drum. Susține că cea mai bună și relaxantă metodă pentru ea este cusutul.
Îi place să meșterească lucrări inedite, pe unele din ele le și personalizează, desigur, la dorința clientului.
„Atunci când coseam șorțuri ori prosoape, le brodam și le personalizam. Însă trebuie să recunosc că cel mai mult lucram cu costumele pentru matinee. Era o plăcere să cos personaje pentru copii, nu mai vorbesc de sentimentul pe care-l aveam atunci când vedeam lucrările mele purtate de prichindeii de la grădinițe. Mai făceam și straie naționale, și costume de scenă pentru dansatori”, îmi mai povestește cea care și-a numit atelierul de la Chișinău îi cinstea fetiței sale, Magdalena.

„În Moldova corupția e la orice pas”

• 

Mi-a mărturisit că afacerea din R. Moldova îi mergea foarte bine, nu o ducea rău din punct de vedere financiar, avea clienți fideli, însă într-o bună zi și-a zis că trebuie să emigreze pentru copiii ei, pentru viitorul lor.
„Am rămas dezamăgită de situația care este în țară, de corupția care e la orice pas”, adaugă croitoreasa.
A decis să ia drumul străinătății anul trecut și a ales ca destinație țara în care este stabilită cu traiul sora ei mai mică. Este vorba de Irlanda.
„Suntem în Dublin și vă pot mărturisi că îmi place aici. Copiii mei merg la școală, iar eu, împreună cu Nătălița, în urmă cu jumătate de an ne-am deschis, online, magazinul nostru. Aici cumpărătorii găsesc lucrări cusute de mine, totul de la mic și până la mare. În Irlanda mi-am îndeplinit dorința la care acasă nici nu îndrăzneam să visez. Împreună cu sora mea, ne-am unit forțele, experiența și facem o echipă. Eu cos lucrările, iar Nătălița se ocupă de marketing și vânzări. Lucrările noaste se vând în toată Irlanda, iar zilele acestea am lucrat la o comandă pe care am trimis-o în Franța. Pe săptămână pot aveam de la 10 și până la 20 de comenzi, iar cât privește prețurile, acestea sunt accesibile pentru toți. Chiar în această noapte am lucrat la o plapumă, un body și o bavețică pentru o fetiță. Toate sunt personalizate! Ca să-mi acopăr toate cheltuielile, mai fac curățenie și în câteva oficii. Sunt mulțumită de tot ce ni se întâmplă aici. Văd rezultatele dorite și asta îmi dă aripi să merg mai departe. Nu zic, în Moldova lucrările mele erau la fel de apreciate, dar trebuia să mă gândesc la viitorul copiilor”, îmi povestește moldoveanca noastră din Irlanda. Dacă doriți să comandați lucrările Ludmilei, o puteți face accesând pagina www.facebook.com/mamainie.

A avut gândul de a reveni în țară, dar…

• 

Dorința Ludmilei și a Nataliei este ca să-și deschidă un butic în Dublin și speră să o realizeze în viitorul apropiat. Scopul surorilor este ca magazinul să devină principala lor sursă de venit.
În timpul liber, basarabencei îi place să se plimbe și să exploreze împreună cu copiii locurile noi din Irlanda. De asemenea, îi place să-și surprindă familia cu bucate gătite ca la mama acasă, cum ar fi: plăcinte, clătite, zeamă ori pârjoale.
De când a emigrat, cel mai mult îi este dor de părinți. Chiar dacă vorbește zilnic cu ei la telefon, dorul față de ei este din ce în ce mai greu și mai apăsător.
„Am avut gânduri de a reveni în Moldova, dar nu vreau să fac acest lucru. Îmi place Irlanda, îmi place timpul de aici, îmi plac oamenii și tot ce mă înconjoară. Aici mă simt mai liniștită”, își încheie povestea basarabeanca din Dublin.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

•