Povestea basarabeanului Vadim Țurcanu nu este una tocmai roz, având numeroase urcușuri și coborâșuri. De 15 ani, este stabilit în Marea Britanie, țara în care a ajuns să scrie cinci cărți și să se bucure de succes în sfera afacerilor. Sportiv de performanță, basarabeanul a practicat judo timp de zece ani, obținând de mai multe ori și titlul de campion național. Banii pe care-i câștiga din sport nu-i ajungeau decât pentru chirie și mâncare, iar într-o bună zi a decis să emigreze în Londra, în căutarea unui viitor mai bun. Și l-a găsit.

Vadim Țurcanu (34 de ani) are în spate o istorie presărată cu numeroase provocări, iar în urma uneia care a avut loc de cum a ajuns în străinătate, a stat jumătate de an după gratii. Nu-i este rușine să vorbească despre acea perioadă, dar și despre greutățile pe care le-a întâmpinat în cariera sa de sportiv, fiind campion național la judo.
„Sunt un băiat foarte simplu, care s-a născut la țară. Copil fiind, simțeam un disconfort acasă din cauza unor probleme familiale și am decis să merg la internatul sportiv din Chișinău. Aveam 11 ani. Sportul îmi plăcea de mic și am vrut să merg pe acest drum. Așa am ajuns să practic judo la nivel de performanță, să particip la campionate europene și să devin de câteva ori campion național. Mai bine de zece ani i-am dăruit acestui sport, aveam succes, recunosc asta, însă trebuie să mai recunosc și faptul că erau zile când muream de foame, iar banii pe care-i câștigam nu-mi ajungeau mai de nimic”, își începe istoria judocanul.

Drumul spre Londra

Într-o bună zi, Vadim Țurcanu și-a zis că trebuie să facă ceva pentru viitorul lui, iar cum în acea perioadă – se întâmpla acum 15 ani – mulți moldoveni emigrau, a decis să facă și el acest pas.
Cu 200 de euro în buzunar a pornit spre Londra, destinație spre care i-a luat jumătate de an ca să ajungă.
„Atunci se pleca ilegal, fără documente, iar ca să ajung unde voiam, am mers cu mai multe trenuri, am dormit pe jos și am îndurat foame”, își aduce aminte el.

Emigrarea l-a determinat să scrie prima carte

Drumul către Londra l-a determinat să scrie cartea „No One’s Business: A Migrant’s Barefoot Journey to Millions”, iar între timp au mai urmat alte patru. În curând, prima sa lucrare va apărea și în limba română, fiind lansată și în R. Moldova.
„Un lucru important pe care trebuie să-l mai știți despre mine e că nu eram dezvoltat intelectual. Mereu eram focusat doar pe sport, aveam șase ore de antrenament pe zi, iar timp de studii nu aveam. După antrenamente eram extrem de extenuat, nu voiam decât să mănânc și să dorm, iar gândul de a deschide o carte ori de a studia o limbă era departe de mine. Ajuns la Londra, am început să lucrez ilegal, însă în scurt timp m-au prins și m-au închis. Când mi-au dat drumul, am început să câștig bani din niște lucruri care nu duceau la nimic bun și nu ajutau o persoană să se dezvolte. Așa am ajuns din nou la închisoare, unde de data asta am stat jumătate de an. După gratii am urmărit filmul „The Hurricane” cu Denzel Washington, iar această producție m-a motivat extrem de mult să mă orientez spre lucruri pozitive, să mă debarasez de oamenii ce mă influențau negativ și să încep a citi cărți. Multe cărți”, îmi povestește Vadim Țurcanu.

Promisiunea din pușcărie

Din închisoare a început să scrie și prima sa carte pe care a terminat-o în aproape un an. Și tot din închisoare și-a promis că, odată ce va ieși de acolo, va începe să fie stăpân pe viața sa și să se dezvolte în așa mod încât băiatul său să fie mândru de el.
Odată ieșit din pușcărie, a împrumutat bani de la un prieten pentru a putea participa la un curs în urma căruia să învețe a citi repede. Ulterior, a mers la seminare motivaționale, de business și de market, și a început să studieze pianul.

„Acum viața mea e așa cum vreau”

În urma unui curs, basarabeanul a decis să-și încerce norocul în sfera imobiliară, deschizându-și o mică afacere.
„Încetișor, am ajuns să mă dezvolt la nivelul mult dorit, mi-am lansat cartea și mi-am zis că nu trebuie să mă opresc aici. Am demarat și alte idei de afaceri, cum ar fi în domeniul tehnologic, dar și să susțin la rândul meu seminare motivaționale.
Sunt 15 ani de când am plecat din R. Moldova, iar viața mea aici e așa cum vreau eu să fie. Sunt stăpân pe ea și mi-o construiesc cum simt. Pe moment, călătoresc mult, însă cel mai des merg în Franța, unde locuiește iubita mea, și în Spania, unde am unele proprietăți”, îmi spune el.

„Fără greutăți nu poți să crești”

Ziua sa de muncă este plină: o începe cu întâlnirile legate de domeniul afacerilor, mai apoi se documentează pentru noi idei de seminare și o încheie așternându-și gândurile pentru o nouă carte pe care planifică să o termine de scris până la sfârșitul anului.
Susține că a investit foarte mult în el ca să fie astăzi unde e. A fost un drum anevoios, deloc ușor și cu numeroase sacrificii.
„Totul este greu, nimic nu este ușor, însă fără greutăți nu poți să crești, iar eu fără ele nu-mi văd viața. Mie, dacă nu-mi este greu, nici nu-mi este interesant să cresc. Dacă am o problemă, o iau ca pe o oportunitate și o șansă de ascensiune.

O victimă a circumstanțelor

La început îmi era greu pentru că nu-mi puteam controla destinul, nu știam cum să o fac. Eram o victimă a circumstanțelor, iar când am ieșit din închisoare am început să-mi construiesc viața pe care mi-o doresc.
Cel mai mult regret că nu m-am apucat mai devreme de carte. Atunci când ești educat, vezi lumea diferit, îți creezi oportunități și poți să trăiești în orice țară, fără să conteze de unde vii. Pentru mine viața așa a fost construită ca să mă aducă unde sunt astăzi. Tot ce s-a întâmplat cu mine m-a ajutat să fiu ceea ce sunt astăzi”, îmi mai povestește fostul jucător de judo.

În R. Moldova l-ar aduce doar o lansare de carte, însă, cât privește revenirea definitivă, mi-a spus că nu zice definitiv „nu” deoarece nu-i place să blocheze nicio oportunitate.

P.S. Interviu realizat în anul 2018