O bursă de studii oferită de Guvernul Franţei i-a schimbat viața chișinăuiencei Ecaterina Baranov. Se întâmpla acum 10 ani, pe când pianista își făcea studiile de masterat la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chişinău. În Franța, cu susținerea colegilor ei francezi, basarabeanca a inițiat numeroase proiecte culturale, iar cu unul dintre acestea, „ARC muzical-istoric”, luna viitoare va veni la Chișinău.

Părinții ei nu sunt muzicieni de meserie, cu toate că în adolescență au cochetat și ei cu muzica. Nici mama, pedagog de profesie, nici tatăl, cercetător ştiinţific, nu s-au aşteptat ca fiica lor să aleagă profesia de muzician, iar atunci când de mică au dat-o la balet şi la pian au făcut-o doar pentru ca fata lor să se dezvolte armonios.

De ce a renunțat la balet

Ecaterina Baranov a început a face muzică la inițiativa părinților, însă profesoara sa de la Școala de Arte „Alexei Stârcea”, Tamara Popov, văzând-o atât de talentată, a insistat ca discipola ei să nu renunţe la pian. Ea a ascultat-o şi a ajuns elevă la Liceul „Ciprian Porumbescu”.

„Am început a merge la balet când aveam cinci ani, iar pianul îl studiez de la șapte ani. Pe la vârsta de nouă ani a trebuit să renunț la balet – aveam probleme de sănătate şi nici nu le mai reuşeam pe toate. Părinţii m-au dat la muzică şi dans nu pentru ca eu să fac din asta o meserie, ci pentru ca să mă dezvolt armonios încă de mică. Dar cred că Dumnezeu așa a vrut, să-i întâlnesc în calea mea pe oamenii potriviți care să mă îndrume corect”, mi-a declarat pianista, din Franța.

Nu a îndrăgit pianul de la primele lecţii, ba chiar recunoaşte că i-au trebuit cam mulţi ani până a înţeles că îi place să cânte la acest instrument muzical. „Mi-am schimbat atitudinea doar atunci când m-am mai maturizat și nu am mai urmat orbeşte sfaturile cuiva”, își aduce aminte Ecaterina Baranov, care exersa la pian câte opt ore pe zi.

A plecat cu gândul de a reveni, dar…

În timp ce-și făcea studiile de masterat la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, muziciana a aflat că Guvernului Franţei i-a acordat o bursă de studii.

A plecat la Paris cu gândul că va reveni în R. Moldova după un an de studii, însă s-a răzgândit când a înţeles că Franța îi poate oferi cunoştinţe de calitate, posibilități de dezvoltare și de creştere profesională. Așa că a mai solicitat o bursă, iar între timp și-a făcut drum în lumea muzicii, în Franţa.

În cei 10 ani de când a plecat din Moldova, Ecaterina Baranov a obţinut două diplome de concertist: una pentru pian și alta pentru muzică de cameră. Paralel cu activitatea scenică, basarabeanca desfăşoară şi activitate pedagogică. A decis să accepte doar colaborări pe termen scurt, pentru că astfel îi rămâne suficient timp pentru proiectele ei de suflet.

„E greu de crezut, însă acesta e adevărul”

Pianista consideră că Parisul, unde locuieşte ea, „nu mai aparține francezilor, ci lumii întregi”. Despre francezi, Ecaterina Baranov spune că aceştia sunt consumatori de muzică, poate nu chiar ca nemţii și englezii, însă fiecare muzician stabilit acolo își poate găsi publicul lui. Cât despre ea, recunoaşte că i-a fost greu să se integreze și nu-i este foarte uşor nici acum, însă crede că nici în Republica Moldova nu i-ar fi fost mai ușor. „Aici am posibilitate de autodezvoltare, acasă însă aş fi dus-o mult mai bine din punct de vedere financiar. E greu de crezut, însă ăsta e adevărul”, spune ea.

Până a pleca în Franţa, pianista a încercat să demareze câteva proiecte şi în Republica Moldova, însă atitudinea negativă și depresivă a conaţionalilor noştri au împiedicat-o să-și atingă scopurile. Susține că moldovenii, care sunt „obosiți și flămânzi”, sunt în stare să consume muzică, dacă le-o oferi, însă aceştia nu sunt deloc receptivi când le ceri ajutorul și participarea. „Tocmai de asta mi-e mai simplu aici, în Franța”, adaugă pianista.

Despre „ARC muzical-istoric”

Până la „ARC muzical-istoric”, Ecaterina Baranov a pornit numeroase proiecte. Chiar dacă a plecat demult din Moldova, îi pasă de ce se întâmplă acasă, mai ales în domeniul ei de activitate. De aceea a inițiat proiecte care îi aduc o satisfacție artistică și emoţională.

„Ultimul dintre acestea ține de problema muzicii clasice create de compozitorii basarabeni de la sfârșitul sec. XIX – începutul sec. XX, creaţii pe care azi nu le mai cântă nimeni. Când am încercat să găsesc materiale ca să pot să le cânt eu, am constatat că această informaţie lipseşte pe internet. Nu există acces virtual către cultura noastră și materialele muzicale, iar de fiecare dată când reveneam acasă în perioada vacanțelor, încercam să caut în biblioteci informaţiile de care aveam nevoie. Credeţi-mă, nu erau uşor de găsit. Și atunci am înţeles că foarte multe lucrări s-au pierdut. O altă piedică o constituie faptul că niciodată nu am putut găsi finanțare pentru proiectele mele, iar toți cei care s-au implicat au făcut-o din entuziasm şi pe cont propriu”, îmi povestește basarabeanca.

„Lelița Franța joacă sârba moldovenească”

În 2016, Ecaterina Baranov a ajuns la Chișinău cu primul concert din cadrul „ARC muzical-istoric”, iar atunci și-a zis că continue proiectul de promovare a muzicii clasice basarabene, dar să-i implice în activitatea acestuia şi pe colegii săi francezi. Aşa i-a venit ideea unui turneu pe care l-a numit „Lelița Franța joacă sârba moldovenească” şi cu care a mers în șase sate din R. Moldova, acestea fiind și primele concerte de muzică clasică care au răsunat pe scenele din acele localități. Colectivul lor muzical era format din nouă muzicieni: şapte din Franța și doi din Republica Moldova.

„Nu suntem susținuți de nimeni, iar fiecare muzician care participă la proiect își asumă toate cheltuielile, chiar şi cele pentru biletele de avion. Așa va fi și în cazul celor două concerte din cadrul proiectului „ARC muzical-istoric” pe care le vom susţine la Sala cu Orgă, pe 15 și 18 februarie. Cheltuielile sunt foarte mari și ne-ar mai trebui vreo 2500 de euro. Am încercat să adunăm bani pe o platformă de colectare de fonduri, dar timp de o lună am reuşit să adunăm doar 150 de euro. În cadrul concertelor din februarie vor veni muzicieni de talie internațională, cei mai buni din cei buni: Nicolas Kruger (dirijor) – Franța, Ami Flammer (vioară) – Franța, Hélène Dautry (violoncel) – Franța, Ionel Streba (pian) – Franța, Elise Bachour (pian) – Franța, Rita Namorado (pian) – Portugalia, Céline Rooy (corn englez) – Franța și, desigur, eu. Nu pot să nu menționez și faptul că, în vara lui 2017, Ambasada Franţei ne-a ajutat să facem un documentar – Moldova, prin ochii muzicienilor francezi care au vizitat-o. Vreau să-i mulțumesc dnei Larisa Zubcu, Director al Sălii cu Orgă pentru că ne-a acceptat proiectul din februarie și dnei Svetlana Bivol, director al Filarmonicii, pentru susținere”, îmi mai povestește Ecaterina Baranov.

Vor cânta lucrări uitate

În cadrul celor două concerte pe care le vor susține la Sala cu Orgă, vor fi interpretate lucrări care nu au mai răsunat de decenii.
Pianista a ales să colaboreze cu muzicieni străini pentru că, spune ea, aceștia s-au arătat mai interesați de proiect decât muzicienii din R.Moldova. Pe de altă parte, astfel străinii vor descoperi creaţiile compozitorilor noştri şi le vor duce în țările lor de baștină. Anume aşa se explică faptul că muzica noastră a răsunat deja pe scene din Japonia, Portugalia, Ungaria, Irlanda și, desigur, Franța.

Soțul ei, primul susţinător

Cea mai mare susținere Ecaterina Baranov o are de la soțul ei, Mircea Rusnac. „El a făcut Teologie la Sibiu și este diacon la biserica românească din Paris. Chiar dacă nu este muzician, soțul meu se implică mult în proiectul meu. Este prima persoană care mă susține în toate. Fără ajutorul lui, nu mi-ar reuşi nimic”, îmi mai spune pianista.

A plecat din Moldova „pe muchie de depresie”

Chiar dacă ea și soțul ei sunt doar oaspeți în Franţa, Ecaterina Baranov îmi mărturisește că şi acasă ei se simt oarecum străini. Își doresc o viață în Moldova şi deseori li se întâmplă să viseze străzile din Chișinău.

„Ca să revin la baștină, ar trebui să găsesc acolo o adevărată piață de muzică clasică, însă marea problemă în Republica Moldova e atitudinea depresivă și deznădejdea membrilor societății. În momentul în care un om de artă are o idee, aceasta se îneacă în mlaștina grijilor celor din jur și a oboselii lor cronice. Am plecat de acasă pe muchie de depresie și nu cred că după asta aș avea curaj și forță să mai creez ceva în Moldova”, recunoaşte Ecaterina Baranov.

P.S. Interviu realizat în anul 2018