Titi Zemba, originară din Cimişlia, este jurnalistă la Nice Radio, un post de radio franco-rus, iar de jumătate de an conduce departamentul Relaţii cu publicul al instituţiei mass-media sus-numite.
În căutarea unui trai mai bun, acum 12 ani, ea a luat drumul străinătăţii. A plecat mai întâi în Italia, unde a făcut muncă de menajeră, dădacă, a îngrijit şi de bătrâni. Apoi, împreună cu soţul, au mers în Franţa, la Nisa, la invitaţia unor prieteni stabiliţi acolo.

Azi Titi are o carieră frumoasă, dar nu uită nici pentru o clipă de Republica Moldova.Titi îşi trage rădăcinile din sudul R.Moldova, de la Cimişlia. Este absolventă a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării (USM), ulterior a făcut şi un masterat în comunicare publică la Universitatea de Studii Europene din Moldova. „Îmi spune Titi. Şi am un dor nebun de casă…”

În 2004, în căutarea unui trai mai bun, Titi Zemba a plecat în Italia, unde, pe rând, a îngrijit de bătrâni, a fost şi dădacă, a făcut şi menaj. Nu a mers încolo de una singură, ci împreună cu soţul. S-au mutat în Franţa la îndemnul unor prieteni stabiliţi acolo. „La trei luni după ce am făcut schimbarea, am rămas însărcinată, iar asta a fost marea noastră fericire. Peste o perioadă ea s-a dublat, căci acum creştem doi copii. De un an şi jumătate sunt angajată la Nice Radio, instituţie media franco-rusă. Am fost aleasă din 57 de candidaţi, iar de jumătate de an deţin funcţia de şefă a departamentului Relaţii cu publicul. Şi am un dor nebun de casă…”, îşi începe povestea, printre lacrimi, jurnalista.

După ce-şi potoleşte emoţiile, ne spune că este stabilită în Franţa de şase ani. Acolo o duce bine din punct de vedere material, căci statul francez are grijă de cetăţenii plătitori de impozite, însă tânjeşte după R. Moldova.

De Moldova vorbeşte cu lacrimi în ochii

În Nisa locuiesc cu chirie, însă planifică să-şi cumpere căsuţa lor. Băieţii ei, de cinci şi, respectiv, trei ani, sunt la grădiniţă. Deşi sunt născuţi pe tărâm francez şi prietenii lor de joacă sunt francezi, între ei vorbesc în limba română.
„În casa noastră se vorbeşte doar limba română şi asta pentru ca fiii noştri să-şi ştie rădăcinile. Înainte mergeam în R.Moldova de cel puţin trei ori pe an, însă după ce a decedat tăticul, împreună cu soţul, am decis s-o aduc aici pe mama şi pe fraţii mei, căci sufeream enorm de dorul lor. Suntem cinci copii la părinţi şi azi suntem cu toţii în Franţa.

A fost un parcurs greu, dar nu imposibil. Ce ne mai leagă de Moldova? În primul rând, acolo este mormântul tăticului meu, iar în al doilea – tradiţiile şi amintirea copilăriei (n.a. – plânge). Vă rog să mă scuzaţi, însă de fiecare dată când vorbesc de baştină am nişte emoţii pe care nu le pot controla. Şi plâng… Îmi pare rău că nu toată lumea mă poate înţelege, însă cei care sunt plecaţi în străinătate ştiu ce am în vedere. Cei de acasă ar putea să ne bănuiască de prefăcătorie, însă lacrimile noastre vin din suflet şi nu le putem opri”, mi se confesează Titi.

„Mă doare ce văd şi ce aud”

Familia ei o duce foarte bine în Franţa, iar după anunţarea rezultatelor alegerilor prezidenţiale de duminică spune că nu mai vor să revină în R.Moldova: „Nu mai avem la ce… Am fi putut să ne realizăm proiectele acasă, am fi putut să dăm Moldovei tot ce avem mai bun, dar statului nu i-a păsat de noi, iar corupţia a înflorit şi înfloreşte. Când vine vorba de furturi din buzunarul statului, demnitarii moldoveni nu ştiu măsura”.

Pe 13 noiembrie, basarabenii din sudul Franţei au putut să voteze la secţia deschisă în Monaco, iar Titi a fost secretara comisiei electorale din Nisa. Era ferm convinsă că acea zi va fi una deosebită în istoria R.Moldova, una în care vom alege o cale de dezvoltare pro-europeană.

Sperau că va fi ziua schimbării

„La Nisa au votat 1130 de moldoveni, iar pe chipurile fiecăruia dintre ei se citea speranţa. Ne felicitam reciproc şi ne spuneam că e ziua cea mare, ziua schimbării! M-am îmbrăcat în port naţional, iar din cei câţiva metri de panglică tricolor pe care o aveam acasă am tăiat şi am împărţit tuturor celor care au venit să-şi exercite dreptul la vot.

Am vrut să păstreze o amintire a acelei zile pe care noi o credeam istorică pentru R. Moldova. Foarte mulţi dintre alegători au venit îmbrăcaţi în cămăşi tradiţionale şi cu flori în păr. Nu m-am gândit nici pentru o clipă că va câştiga Dodon. În acea noapte noi, moldovenii din Franţa, ne sunam unii pe alţii, indignaţi de rezultatul scrutinului. Nu noi l-am ales pe Dodon, el singur şi-a luat câte voturi a vrut. Atunci am spus că diaspora, aşa cum s-a mobilizat pentru alegeri, aşa trebuie să se mobilizeze şi de acum încolo, ca să facem o schimbare. Cei care au rămas acasă nu au atâta putere ca să se exprime. Ei s-au săturat să fie batjocoriţi. M-am gândit să postez pe net un mesaj video prin care să îndemn diaspora să acţioneze. Intenţionăm să ne mobilizăm, să alegem o zi în care să venim acasă pentru a organiza un miting. Va fi ziua în care vom schimba soarta R.Moldova!”, îmi povesteşte jurnalista de la Nice Radio.

„Şi de această dată corupţii şi-au făcut mendrele…”

Jobul pe care-l are nu-i permite să vină pentru câteva zile la Chişinău, pentru a li se alătura protestatarilor, însă atunci când are timp face filmuleţe video, îndemnându-i pe moldovenii din întreaga lume să dea dovadă de solidaritate şi să protesteze contra acestei fraude electorale în ţările în care se află.

„Nici nu pot lucra când mă gândesc la cei de acasă. De două zile răspund la mesajele celor din diaspora şi plâng. Rezultatele alegerilor mi-au lăsat un gust amar. M-am convins încă o dată cât de grave pot fi consecinţele încăpăţânării unor îngâmfaţi de a se vedea preşedinţi. Când l-am văzut pe Dodon cum sărbătorea victoria pe 13 noiembrie, încă înainte de miezul nopţii, am înţeles că alegerile au fost fraudate. Şi de această dată corupţii şi-au făcut mendrele. Vreau să-i transmit preşedintelui ales că Dumnezeu este sus şi le vede pe toate. Victoria pe care şi-a dorit-o atâta şi pe care a obţinut-o cu orice preţ nu este una de durată. Că el, care se gândeşte doar la bani şi profituri personale, nu este competent să conducă această ţară. Noi, cei din diaspora, ne vom întoarce într-o zi acasă şi nu ne vom lăsa minţiţi.

Plânge şi mămica mea. A lăsat în Moldova o casă mare la care a muncit o viaţă şi se gândea că într-o bună zi va reveni la baştină. După alegerile prezidenţiale însă ne-a spus că nu mai vrea să se întoarcă acolo, îi este teamă că nu ne va mai putea revedea vreodată. Sper din suflet că Maia Sandu va face lumină în R. Moldova, iar Dodon va înţelege că nu este mai puternic ca noi”, conchide Titi din Franţa.

P.S. Interviu realizat în anul 2016