În ultima zi de toamnă, la Chişinău, tânăra scriitoare Andreea Russo (21 de ani) a lansat detectivul „Fata cu vise alb-negru”. Cartea este o noutate pentru R. Moldova, iar cea care a semnat-o are emoţii mari. Şi poate n-ar trebui să le aibă, căci celelalte două pe care le-a lansat mai demult se vând ca pâinea caldă pe ambele maluri ale Prutului. „Mi-i în grijă că nu va avea succes, pentru că e un gen nou pentru cititorii de acasă”, îmi spune, emoţionată, Andreea, tânăra care scrie cu pasiune pentru a-şi îndeplini visul – vrea să devină laureată a Premiului Nobel pentru Literatură.

„Nu sunt scriitoare, sunt tânără autoare. Cred că o să-mi permit să mă numesc scriitoare după a 7-a carte”, îmi spune Andreea Russo, cea care a semnat lucrarea „Fata cu vise alb-negru”, primul detectiv din R. Moldova.
Debutul şi l-a făcut cu trilogia „Amintiri din viitor”, o utopie despre destin, trecut şi viitor. Până azi a lansat două volume ale acesteia, iar primul dintre ele chiar a fost premiat la Salonul Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret din Chişinău, ediţia a XX-a.

Despre ea s-a scris că este „autoarea generaţiei sale, care îşi scrie cărţile la calculator şi pe telefonul mobil”. Ţine foarte mult la părerile cititorilor săi, cu care, de altfel, comunică pe Facebook şi pe blogul său pe care-l numeşte „un fel de jurnal zilnic al unui autor”. De acolo am aflat şi impresiile tinerei despre interviul pe care mi l-a oferit: „Astăzi am avut programat un interviu pentru un ziar. Un interviu care părea a fi un dialog dintre două prietene: mă simțeam liberă și am răspuns cu drag la toate întrebările. Doamne, mai multe interviuri de acest gen, te rog!”.

A studiat contabilitatea

Vă invit să aflaţi povestea Andreei Russo, tânăra căreia îi plac, în egală măsură, şi cuvintele, şi cifrele.
Încă de la începutul discuţiei aflăm că prenumele său are o istorie „nebunatică”.

„Părinţii, nebunaticii mei, erau în căutarea unui nume pentru mine. Au conectat radioul şi au zis că primul nume care va fi spus, ăla va fi al meu. Şi a urmat: ‘Andriana va recita o poezie!’”, îmi spune tânăra care după absolvirea liceului a mers să studieze contabilitatea la Universitatea de Stat din Moldova. După doi ani de studii însă, a decis să-şi ia concediu academic pentru a lucra la cărţile sale şi pentru a studia limba germană.

A vizitat mai multe locuri frumoase din Europa, însă cel mai mult i-a plăcut oraşul Viena, acolo unde şi-ar dori să se stabilească cu traiul mai târziu. „Fiecare om simte la un moment dat unde e locul lui, iar al meu e în capitala Austriei. Simt asta!”, adaugă ea.

Prima dragoste şi pasiunea pentru poezie

Şi-a descoperit pasiunea pentru scris atunci când s-a îndrăgostit pentru prima dată: compunea poezii pe care le publica ulterior pe blogul său. Se întâmpla pe când era în clasa a IX-a şi avea maxim 10 cărţi lecturate.
„Părinţii râdeau de mine dacă le spuneam că mă duc la bibliotecă – ştiau că mint. Apoi am început să merg la bibliotecă pe bune. Şi dacă în prima lună veneam de acolo cu singură carte în geantă, peste două luni veneam cu trei la număr. Într-o bună zi m-am trezit şi mi-am dat seama că sunt dependentă de ele: de jurnale, de cărţi autobiografice şi biografii. Nici eu nu am observat când am început să scriu cărţi. Prima mea lucrare este „Amintiri din viitor”, pe care am scris-o în vara lui 2015. De fapt, este o trilogie. Am lansat primele două volume ale acesteia, iar în curând şi cel de-al treilea urmează să vadă lumina tiparului. Acum am luat o pauză ca să public detectivul „Fata cu vise alb-negru”. Pe când scriam poezie, cineva mi-a recomandat să scriu texte mici. De altfel, eu sunt foarte zgârcită la cuvinte, iar acest lucru se poate vedea în cărţile mele – toate au până la 200 de pagini. Apreciez atât timpul meu, cât şi pe cel al cititorului”, mi-a declarat Andreea Russo.

Dumitru Crudu, primul critic

De fapt, ideea de a scrie o carte i-a venit la 20 de ani, când era în primul an de facultate. Ulterior, în viaţa ei au avut loc nişte evenimente mai tragice, iar hârtia i-a fost cel mai bun confident.
„Ştiu care va fi finalul trilogiei, chiar acum lucrez la el. Dramaturgul Dumitru Crudu a fost primul meu critic şi prima persoană căreia am îndrăznit să-i arăt manuscrisul „Amintiri din viitor”. I-a plăcut şi mi-a spus că lucrarea merită să vadă lumina tiparului. Iar acum un an mi-a venit ideea detectivului „Fata cu vise alb-negru”. Ştiam că va fi despre o domnişoară care vrea să devină detectiv, îi ştiam povestea şi ce final va avea cartea. Însă parcă lipsea ceva… Şi nu îndrăzneam să scriu tocmai pentru că nu găseam acel ‘ceva’.

De fiecare dată când îmi este greu pe suflet, privesc filmul „Prinţesa îndărătnică”, o producţie Walt Disney. Cred că l-am vizionat de peste 100 de ori! Şi atât de mult îmi place Mia încât i-am dat acest nume unui personaj al cărţii mele. În ultima parte a filmului, într-o scenă, protagonista mărturiseşte că visează în alb-negru. Şi atunci mi-am dat seama că aceasta este cireaşa de pe tort! Am oprit filmul şi am început să scriu”, îmi povesteşte autoarea.

O carte plină de mister

Detectivul, pe care l-a scris în doar două luni, este interesant şi-l va face pe cititor să se întrebe dacă ştie cine sunt cu adevărat oamenii din jurul său.
„În timp ce lucram la carte, mă tot întrebam ce nume să-i pun protagonistei, căci trebuie să recunosc că am o problemă cu alegerea numelor pentru personajele cărţilor mele. De această dată, cea care m-a ajutat a fost surioara mea de cinci anişori. Într-o zi, când lucram la manuscris, o aud că mă strigă: ‘Andana!’. E prea mică, de asta nu a putut să pronunţe corect prenumele meu, Andriana. Atunci i-am zis: ‘Laura, eşti tare bravo!’.
Recunosc, am aşteptări foarte mari de la acest detectiv şi mi-e frică de reacţia cititorului – pentru R. Moldova acest gen de lectură e mai neobişnuit”, îmi spune Andreea Russo.

„Hai că-i bine!”

„Fata cu vise alb-negru” va ajunge şi dincolo de Prut, la fel ca şi primele două volume ale trilogiei „Amintiri din viitor”, care se vinde foarte bine. „Am şi o întâmplare interesantă legat de cărţile mele. Fiind cu părinţii la Braşov, m-am oprit la o librărie – aveau toate titlurile de carte de la editura cu care lucrez, doar „Amintiri din viitor” nu am găsit. Nu înţelegeam de ce, iar domnişoara care lucra acolo mi-a răspuns: „Au fost, însă s-au vândut toate’ Şi atunci mi-am zis: ‘Hai că-i bine!’. M-am bucurat să aflu că „Amintiri din viitor” e citită şi de elevi. Am fost invitată la întâlniri cu cititorii în şcoli şi licee, iar impresiile lor m-au surprins plăcut. Nu m-am aşteptat ca lucrarea mea să fie printre lecturile recomandate de profesori”, îmi mai spune Andreea.

După lansarea detectivului, tânăra autoare va lucra la ultimul volum din trilogie. Acum, că i-a venit muza, vrea s-o întâmpine aşa cum se cuvine. Mai mult, are de gând să mai scrie încă cel puţin două cărţi.

„La a şasea carte cu siguranţă ajung, căci am idei deja. Cât despre a şaptea, încă mă mai gândesc… (n.a. – râde). Visul meu cel mai mare e ca într-o bună zi să ajung laureată a Premiului Nobel pentru Literatură. Trebuie să credem în visele noastre! Nu am renunţat la poezie, însă revin la vers doar atunci când se produc evenimente mai puţin frumoase în viaţa mea. Şi la capitolul poezie am avut o întâmplare ce m-a făcut să zâmbesc. Vorba e că am fost invitată la un colegiu din Chişinău, iar unul din copii a început să recite o poezie suspect de cunoscută. Apoi mi-am dat seama că e semnată chiar de mine şi că am publicat-o pe blog”, conchide Andreea Russo.

P.S. Interviu realizat în anul 2016