De profesie învățătoare, Angela Stropsa a lucrat timp de doi ani în calitate de inspectoare pentru minori în cadrul Comisariatului de Poliție Buiucani.
În urmă cu șase ani a emigrat în Germania, țară în care ea și soțul ei, polițist de meserie, se dezvoltă frumos.
Pasionată de prăjituri, acum trei ani, basarabeanca noastră a decis să încerce să facă pretențiosul desert franțuzesc – macarons.
După nenumărate tentative eșuate astăzi a ajuns să fie o adevărată expertă în fursecul care a colorat lumea, iar la îndemnul prietenilor din Germania, face prăjitura franțuzească la comandă. Clienții săi fiind moldoveni, ruși, iar mai nou – nemți.
Pe viitor, orheianca dorește să-și transforme pasiunea într-o afacere, deschizându-și propria patiserie. Dar nu înainte de a continua să își clădească o carieră în sfera învățământului de acolo.

Angela Stropsa s-a născut în sat. Morozeni, r. Orhei. Mama sa este de profesie contabilă, iar tatăl – polițist, cel din urmă bucurându-se enorm atunci când și-a văzut fiica îmbrăcată în uniformă de polițist.
De meserie învățătoare, orheianca a avut posibilitatea să se angajeze în cadrul Comisariatului de Poliție Buiucani, în calitate de inspectoare pentru minori. Acolo a făcut cunoștință cu cel care avea să-i devină soț.
„Dacă lucrezi în poliție, viață de familie nu mai ai, plus că pentru o femeie acest serviciu este foarte greu. Soțul a zis că ajunge un polițist în casă și am abandonat munca. Între timp am rămas însărcinată și am născut primul nostru copil, un băiețel”, își începe istoria moldoveanca din Germania.

De mică voia să devină polițistă

Atunci când și-a anunțat familia că se căsătorește cu un polițist, tatăl ei a fost cel mai fericit. Nu a nutrit însă acest sentiment și atunci când i-a spus că se retrage din activitate. Fiind fata tatei, își dorea foarte mult ca ea să-i calce pe urme. „De mică îmi doream să devin polițistă, ca tata. I-a părut rău că am lăsat meseria, chiar a fost împotrivă, însă cu timpul s-a resemnat”, adaugă inspectoarea.
Tatăl ei a fost un polițist cunoscut și respectat în Orhei, iar acum este la pensie și se bucură de nepoți, și de realizările copiilor.

Drumul străinătății

Decizia de a emigra a venit după ce soțul ei a ieșit la pensie. Cei doi își doreau un viitor mai bun pentru copiii lor, iar acum sunt mulțumiți de cele realizate și dobândite în străinătate.
„Din start voiam să mergem în Franța deoarece ambii cunoșteam limba franceză, dar în perioada când planificam plecarea, acolo s-a început o criză și soțul nicidecum nu-și găsea de lucru, nici chiar prin intermediul prietenilor. Întâmplător și-a găsit un job în Germania și a plecat de unul singur, iar după ce s-a asigurat că ne putem descurca din toate punctele de vedere, l-am urmat și eu, ca peste trei săptămâni să fie lângă noi și fiul nostru. În septembrie vom face șase ani de când ne-am stabilit cu traiul aici”, îmi povestește Angela Stropsa.

Primele luni, cele mai grele

Chiar dacă părerile basarabenilor sunt împărțite despre Germania, orheianca noastră mi-a mărturisit că această țară i-a primit foarte bine, inclusiv și nemții despre care consideră că sunt mai reci până când ajung să te cunoască mai bine.
„Prima mea problemă cu care m-am confruntat a fost aceea că nu știam cum să-mi dau copilul la grădiniță, unde să mă adresez, iar mai apoi cum să mă înscriu la un curs de limbă germană. Cu astfel de probleme m-am confruntat, nu de altele. Totul mi-a fost străin și necunoscut timp de jumătate de an, ca mai apoi lucrurile să-mi fie mult mai clare”, îmi mai povestește Angela Stropsa.

„Vreau să mă realizez profesional”

Soțul ei, Oleg, lucrează în calitate de curier, fiind mulțumit de jobul pe care-l are. Ea a studiat două niveluri de limbă germană, B1 și B2, iar rezultatul celui de-al doilea examen l-a primit în ziua când a mers la maternitate. Soții Stropsa devenid părinții unei fetițe.
„Dragoș, fiul, are deja 11 ani, iar Francesca – trei ani. În august voi da fetița la grădiniță, iar eu voi merge la universitate. Îmi doresc să mă realizez profesional și asta voi face. Am început să studiez nivelul C1 de limbă germană, însă din cauza pandemiei, școlile s-au închis, iar acum aștept să fiu anunțată când putem continua cursul”, îmi mai spune mândra mămică.
Între timp, basarabeanca și-a echivalat diplomele de studii fiindcă speră că într-o bună zi va putea continua să-și clădească o carieră în sfera învățământului.
„Am fost la universitate ca să aflu dacă am posibilitatea să fiu angajată în calitate de lector. În urma întrevederii avute, mi s-a spus că am șanse bune și că timp de doi ani pot să fac studiile de masterat”, adaugă ea.

Despre pasiunea pentru macarons

Angela are o pasiune pentru prăjituri, în special pentru macarons, iar mai nou și pentru zefire.
În urmă cu trei ani, în timpul vacanței pe care a petrecut-o în Moldova, în timp ce se afla într-un centru comercial din capitală, și-a cumpărat macarons, pentru prima dată.
„Am vrut să văd ce reprezintă și trebuie să recunosc că m-a impresionat prețul lor. Mi s-au părut niște prăjituri speciale, iar când am revenit în Germania, mi-am zis că trebuie să încerc să le fac și eu.
Prima tentativă a fost un eșec total, am mai încercat de vreo două ori, iar când am văzut că nu-mi reușește, am făcut o pauză de câteva luni. M-am gândit că trebuie niște cursuri ca să ia foc, însă și fără ele, după cea de-a noua tentativă, am obținut rezultatul mult așteptat.
Macarons sunt niște prăjituri pe care trebuie să le înțelegi, iar pașii trebuie respectați întocmai. Ingredientele sunt accesibile, însă rolul principal îl joacă făina de migdale care este mai scumpă în comparație cu cea de grâu. Culorile pentru cremă le obțin din fructe pentru că îmi doresc ca să fie cât mai naturale”, îmi povestește orheianca pasionată de macarons.

Preferatele familiei, cele cu gust de portocală

Primii degustători, dar și cei mai aprigi critici sunt copiii și soțul, iar preferatele lor sunt cele cu gust de portocală.
De ceva vreme, Angela a început să gătească macarons și la comandă. Totul a început de când și-a surprins prietenii cu prăjituri la o zi de naștere.
„M-au întrebat de ce nu fac asemenea gustoșenii și pentru alții. Așa am ajuns să-mi deschid o pagină pe facebook și să primesc comenzi. Cumpărătorii sunt moldoveni, ruși, iar mai nou și nemți. De curând, pe lângă macarons, am început să fac și zefire, iar prima comandă nu s-a lăsat mult timp așteptată.
Îmi place enorm de mult procesul de a face renumitul desert franțuzesc. Atunci când am o zi mai grea ori o problemă, mă retrag la bucătărie și fac macarons. Este cea mai bună terapie pentru mine! Am avut comenzi și de 100 de prăjituri, și chiar dacă sunt obosită rău, întreg procesul îmi dă o satisfacție pe care nu v-o pot descrie în cuvinte”, îmi mai spune Angela Stropsa.

Prețul, unul accesibil

Nu exclude că într-o zi își va deschide o patiserie, dar până atunci se ocupă de promovarea deserturilor pe rețelele de socializare. De una singură realizează fotografiile și decorul, iar rezultatul îi este apreciat de foarte multă lume.
Cât despre prețul renumitei prăjituri, mi-a zis că este unul accesibil, în comparație cu cele din magazine.

„Acasă vom reveni doar în vacanțe”

Nu planifică să revină definitiv în Moldova și nici nu vrea să schimbe Germania pentru o altă țară.
„Îmi place și sunt mulțumită de viața pe care o am aici. Mă simt mult mai liberă, iar ritmul vieții este mult mai calm. Nu mai zic de atitudinea nemților și de faptul că te privesc cu respect. Acasă vom reveni doar în vacanțe. Viitorul copiilor noștri este aici, iar unde sunt ei, acolo suntem și noi”, își încheie povestea orheianca noastră.