„Frizerul lumii” s-a întors acasă

În mai 2014, Dumitru (24 de ani), fiul hair stilistului Victor Micuşa, s-a pornit cu foarfeca prin lume pentru a împrumuta de la colegii săi din alte ţări experienţă profesională, pentru ca ulterior s-o aplice acasă. La Chişinău îi mergea foarte bine: avea propriul salon de frumuseţe, iar în timpul liber preda la o şcoală de frizeri. Într-o bună zi însă a decis să-şi închidă afacerea şi să pornească în aventura vieţii lui. Timp de aproape doi ani, tânărul hairstylist a cutreierat Chile în lung şi-n lat, a fost la Carnavalul Brazilian şi a vizitat Argentina.

a

„Povestea călătoriei mele în America a fost simplă”, încearcă să mă convingă Dumitru Micuşa. Pentru el, poate o fi aşa, însă după mai bine de o oră de discuţii am ajuns la concluzia că nu oricine s-ar fi încumetat la aşa ceva.
În 2014, aici, la Chişinău, salonul său de frumuseţe era o afacere prosperă, în timp ce proprietarul acestuia era într-o zonă de confort care-l avantaja. Într-o bună zi însă a simţit că trebuie să facă ceva mai mult. Şi nu din punct de vedere financiar, ci al experienţei profesionale.
„Când am pus punct unei relaţii de lungă durată, student fiind, am aplicat la programul Work and Travel. Era cea mai bună posibilitate de a călători şi de a căpăta experienţă profesională pe care ulterior să o aplic în salonul tatălui, al meu şi la şcoala de frizeri. Astfel am ajuns în America, în mai 2014”, îmi povesteşte Dumitru.

O aventură de doi ani

a

A plecat peste mări şi ţări pregătit să stea acolo doar pe durata acelei veri. Însă cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, a decis să-şi prelungească şederea peste ocean cu câteva luni. Până la urmă însă aventura lui avea să ţină aproape doi ani.
În America, tânărul a lucrat timp de o lună la un hotel, după care s-a angajat în calitate de asistent la un salon de frumuseţe pe o insulă din Carolina de Sud. Pentru a lucra în calitate de frizer avea nevoie de licenţă, iar pentru a o obţine trebuia să meargă la New York. Ceea ce a şi făcut. Ajuns acolo, şi-a depus CV-ul şi portofoliul de lucrări la mai multe saloane de frumuseţe. În decursul unei săptămâni a fost invitat la 17 interviuri, ca într-un final să accepte oferta de a lucra la un salon de frumuseţe ce aparţinea unor evrei.

a

„Mi-a plăcut foarte mult, unde mai pui că a fost o practică foarte bună pentru că am văzut cum fac afaceri evreii în New York, o metropolă agresivă, dar corectă. Am deprins tehnici noi de la ei, cum ar fi cea a rapidităţii, deoarece fluxul de clienţi era foarte mare. Acolo am lucrat o lună şi jumătate. Am decis să plec pentru că până la expirarea vizei, îmi mai rămăsese ceva mai mult de o lună, iar eu vroiam să reuşesc să-mi vizitez rudele din Miami. Când a trebuit să mă întorc acasă am simţit că nu e completă călătoria mea, care părea doar un început al poveştii pe care intenţionam s-o trăiesc din start. Aşa că am decis să plec în America Latină. Mi-am sunat părinţii şi am reuşit să-i conving să-mi permită să continuu aventura”, spune frizerul.

Cum a luat naştere „Frizerul lumii”

a

Destinaţia sa era Chile. Şi cum nu cunoştea limba ţării, l-a luat ca ghid pe Alvaro, prietenul său din Santiago, care lucrează designer grafic.
Şi-a trimis CV-ul şi portofoliul de lucrări la un unul din cele mai bune saloane de frumuseţe chiliene, unde a fost acceptat să lucreze. Dar după trei luni a simţit iar că se plictiseşte şi că ar vrea să încerce ceva nou.
„Mi-am zis că doar nu am început călătoria pentru a face carieră în Chile! Atunci am vrut să-mi îndeplinesc un vis: să merg la Carnavalul Brazilian, care urma să aibă loc peste trei săptămâni. Până să înceapă acesta, am profitat de timpul liber de care dispuneam şi am mers să călătoresc în partea de sud a ţării. Dar repartizasem deja cu stricteţe toţi banii câştigaţi ca să pot vedea cea mai mare petrecere din lume, aşa că a trebuit să mă descurc cumva. Atunci mi-a venit ideea să dau start unui proiect: frizerul lumii. În zonele rurale nu oricine îşi poate permite să apeleze la serviciile unui stilist, aşa că, împreună cu Alvaro, mergeam în porturi, prin pieţe, pe străzi: puneam un scăunel din plastic, deschideam trusa cu instrumente şi aşteptam potenţialii clienţi. Am tuns şi turişti, şi avocaţi, ba chiar ajunsesem populari! Munca noastră era împărţită: eu tundeam, iar prietenul meu era responsabil de publicitate şi de curăţenia în „salon”. Clienţilor noştri le era interesant să vorbească cu noi, să afle cât mai multe despre R. Moldova. Rar întâlneam persoane care să fi ştiut de existenţa statului nostru”, povesteşte Dumitru Micuşa.

A trăit în tribul Mapuche

a

Pe parcursul întregii călătorii tânărul a locuit în cort, iar de mâncare cumpăra din banii pe care i-i lăsau, la dorinţă, clienţii săi. Au fost şi cazuri când chilienii îi ofereau un mic-dejun, iar uneori erau invitaţi să rămână peste noapte la cineva dintre băştinaşi.
„Toţi clienţii s-au declarat mulţumiţi de munca mea, nu am primit niciun reproş. Am ajuns şi în tribul de indieni Mapuche, care ne-au găzduit timp de patru zile. Am participat la ritualuri, am mâncat bucatele lor tradiţionale gătite la ceaun şi am dormit pe jos, pe o piele de vacă. A fost cea mai frumoasă experienţă”, îmi spune autorul proiectului „Frizerul lumii”.

Despre el a pomenit mass-media din Chile

a

În Brazilia a stat două săptămâni, timp în care a vizitat trei oraşe, printre care şi Rio de Janeiro. A urmat Argentina, unde în decursul celor două luni de şedere a luat parte la o cursă de cai pentru a-i tunde pe participanți. Îi era interesant, însă a decis să se întoarcă în Chile, căci acolo se simţea ca acasă, ba chiar mass-media de acolo a scris despre basarabean. La întoarcere îl aştepta o surpriză: tatăl său a decis să-i facă o vizită. Revederea s-a lăsat cu emoţii căci nu se mai văzuseră de un an.
„Am revenit la Chişinău, dar la scurt timp am plecat împreună la munte, în vacanţă. Am vrut să fim doar noi doi, iar tata să fie primul căruia îi împărtăşesc din experienţă, impresii şi planurile de viitor. Am vrut să mă ajute, să mă direcţioneze, căci tata este persoana în care am cea mai mare încrede. Şi dacă tot eram pe creastă de munte, am zis să continuu proiectul iniţiat peste ocean şi să tund pentru prima dată la înălţime”, îmi zice zâmbind feciorul lui Dumitru Micuşa.

Lucrează la un proiect social

a

Graţie acestei călătorii, Dumitru Micuşa şi-a îmbogăţit experienţa profesională, a învăţat tehnici noi pe care acum, când s-a întors la Chişinău, vrea să le pună în aplicare.
„De fapt, acasă am venit într-o vacanţă, căci am de gând să plec iar în Chile. Vorba e că reprezentanţii primăriei unei localităţi de acolo mi-au propus să mă implic într-un proiect social cu o durată de un an. Acum lucrez la el, însă vreau să-l implementez şi acasă. Voi căuta 500 de femei victime ale violenţei domestice, originare din 500 de sate ale R. Moldova. Vreme de o lună, o echipă formată din stilişti, designeri vestimentari, make-up artişti, manichiuriști, dar şi psihologi, le vor ajuta să-şi recapete frumuseţea fizică şi încrederea în sine. Vreau ca atunci când vor reveni în satele lor să poată coase haine, să tundă ori să machieze. Sper să-mi pun în practică ideea asta până în 2017”, povesteşte „frizerul lumii”.
După ce va finisa acest proiect, Dumitru Micuşa intenţionează să se implice în alte proiecte sociale la nivel internaţional, iar scopul său e ca până la 30 de ani să facă înconjurul lumii.

a
a
a
a
a
a

P.S. Interviu realizat în anul 2016

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.