Are doar 25 de ani, iar în cei nouă ani cât a locuit în Canada alături de familia ei, a reuşit să-şi clădească cu tenacitate o carieră în lumea muzicii. A urcat pe scenă alături de nume grele, a cântat în orchestre râvnite de orice instrumentist aflat la început de drum şi a predat vioara. De o lună, Veronica Ungureanu s-a întors la Chişinău, unde alături de logodnicul său, țambalagiul Alexandru Şura, pregătește proiecte pentru piaţa muzicală din R. Moldova şi România.

Violonista, cântăreaţa şi profesoara de vioară Veronica Ungureanu s-a născut la Chişinău, într-o familie muzicieni. Părinţii săi, Larisa şi Valeriu Ungureanu, au fost violonişti apreciaţi în R.Moldova, însă acum nouă ani au trebuit să ia o decizie deloc uşoară. Pentru a-i oferi fiicei violoniste şi feciorului naist un viitor cât mai bun, dar şi posibilitatea de a studia în afară, au emigrat în cel mai mare oraş din provincia canadiană Quebec – la Montreal.
„Mama este profesoară de vioară acolo, însă tata a fost nevoit să se reprofileze şi lucrează într-o agenţie imobiliară. S-au integrat foarte bine şi au decis să rămână acolo definitiv”, adaugă artista.

Tatăl i-a predat pianul

Părinţii îi povesteau adesea că, pe când avea doi anişori, cânta prin casă melodia „Mamă, inima mă doare”. Avea muzica în sânge, de aceea la vârsta de patru ani tatăl său a decis s-o înveţe să cânte la pian.
„La şase ani m-au dat la şcoala de muzică, pentru că le spusesem că vreau să cânt la vioară, ca ei – aşchia nu sare departe de trunchi. Cânt şi cu vocea, şi la vioară, însă îmi e greu să zic în care dintre aceste două ramuri ale muzicii mi-e mai aproape”, mi-a declarat basarabeanca.

Drumul spre succes

În Canada, Veronica a studiat vioara la Universitatea din Montreal, în clasa celebrei Eleonora Turovsky. S-a afirmat încă din timpul studiilor, astfel că regretaţii Eleonora şi Yuli Turovsky, artişti apreciaţi în întreaga lume, au invitat-o cânte în orchestra fondată de ei. După trecerea în nefiinţă a profesorilor ei, violonista noastră, alături de alţi trei muzicieni, au fondat proiectul „Turovsky Quartet” care se bucură de succes internaţional. Şi asta nu e tot: muziciana este, paralel, membră şi solistă a Orchestrei de Cameră „Nouvelle Génération de Montréal”.
A cântat muzică de toate genurile: jazz, populară, uşoară, pop, clasică şi a avut onoarea să cânte pe aceeaşi scenă cu Matt Herskowitz, Stéphane Tétreault, Dmitri Berlinsky, Kent Nagano, Yuli Turovsky, Samuel Torres, Natalie Choquette, Christopher Hall şi alţi artişti consacraţi.

Despre elevii săi

Şapte ani a predat vioara la prestigioasa Academie „Michelle Provost”, iar de când a revenit la Chişinău, nu e zi să nu-şi amintească de discipolii săi.
„M-am ataşat foarte mult de ei, căci i-am crescut de mici, de la vârsta de cinci ani. Mă simt de parcă am lăsat la Montreal o parte din mine… La şcoală învăţăceii mei trebuiau să-mi zică „madame Ungureanu”, însă cum le venea greu să-mi pronunţe numele, le-am dat voie să-mi spună „madame Veronique”. Ei, văzând că-s mai tinerică decât alţi profesori, de câte ori mă vedeau pe hol strigau: „Veronicaaa!”, iar colegii îmi reproşau faptul că le dădeam voie să-mi zică aşa. Eu însă le permiteam, căci îmi erau tare scumpi”, îmi povesteşte madame Veronique.

Cântă la vioara tatălui său, veche de 300 de ani

Artista a moştenit vioara tatălui său, un instrument vechi, care are peste 300 de ani. Spune că studiile din Canada se deosebesc de cele din R. Moldova.
„Exersam la vioară şi câte 10 ore pe zi. Uneori nici spatele nu mă mai ţinea şi îmi reveneam doar cu masaj. Am muncit foarte mult şi am studiat la greu. Acum, că am revenit acasă pe o perioadă nedeterminată, aş vrea să fac şi vocal, iar împreună cu logodnicul meu pregătesc câteva proiecte. Cât despre Canada, voi face naveta, căci nu vreau să renunţ la proiectele şi spectacolele pe are le am acolo”, susţine violonista.

Se pregăteşte de nuntă

De şapte ani, Veronica Ungureanu trăieşte o frumoasă poveste de dragoste cu ţambalagiul Alexandru Şura. În urmă cu jumătate de an a primit inelul de logodnă, iar în această toamnă cei doi muzicieni vor să facă şi nunta.
„Ziua încă n-am ales-o, pentru că urmează s-o discutăm cu părinţii mei şi cu prietenii din afară, să vedem când pot veni şi ei. Dar facem pregătirile pentru eveniment. Când sunt la Chişinău, am timp şi de vioară, şi de proiecte, dar şi de gătit. Ador să experimentez în bucătărie! În Canada e foarte complicat să-ţi iei liber o zi întreagă. Cred că din decembrie anul trecut, când am fost ultima dată în R.Moldova, nu am mai stat acasă o zi întreagă. Ţin minte că de Paşti am avut jumătate de zi liber şi am venit fuga acasă ca să fac un cozonac. Atât!”, îmi mai povesteşte violonista.

P.S. Interviu realizat în anul 2015