Pe 3 mai, „doamna inimii” lui Nicolae Botgros a fost omagiată. Pe tot parcursul zilei, Lidia Bejenaru-Botgros a fost răsfăţată ca la carte de către cei trei bărbaţi din viaţa sa: soţul, fiul şi nepotul. Însă surpriza cea mai emoţionantă a fost cina organizată în taină într-un local din capitală, la care au luat parte prietenii săi de suflet de pe ambele maluri ale Prutului.

De ziua sa, Lidia Bejenaru-Botgros a avut parte de surprize încă de la primele ore ale dimineţii. Cristi, Corneliu şi Nicolae Botgros au avut grijă să o răsfeţe cu florile preferate, cadouri alese şi cuvinte care au emoționat-o până la lacrimi.
„Chiar a fost o zi plină de emoţii! Am fost înconjurată de prietenii mei dragi din Moldova şi din România. Am sărbătorit într-un local din capitală. Şi soţul, şi fiul, şi nepotul, au avut grijă să mă surprindă aşa cum doar ei ştiu să o facă. Discursul lui Cristi m-a emoţionat până la lacrimi. El este punctul meu slab. Am emoţii chiar şi când merge la şcoală ori când exersează la vioară. Nu mai vorbesc de faptul că am grijă să meargă la timp la lecţii, să nu întârzie. Ştiţi, eu sunt mai mult o mamă pentru el decât o bunică”, mi-a declarat Lidia Bejenaru-Botgros.

Despre cea mai grea etapă din viaţa sa

Deşi a primit numeroase daruri, artista susţine că Dumnezeu i-a oferit deja cele mai valoroase cadouri: un soţ, un fiu şi un nepot despre care mi-a spus că „sunt viaţa şi sufletul său”.
„Doamna inimii” maestrului Nicolae Botgros nu are niciun regret. Chiar şi despre încercările grele la care a supus-o viaţa vorbeşte cu zâmbetul pe faţă şi priveşte cu optimism şi încredere în viitor.
„Prin cea mai grea perioadă am trecut acum doi ani. Atunci am fost supusă unei intervenţii chirurgicale la un picior. Perioada de recuperare a fost anevoioasă, însă acum sunt bine şi acest lucru e cel mai important. Chiar dacă am avut de înfruntat şi necazuri, am ştiut că le depăşesc. Omul trebuie să treacă prin toate, iar odată ce se frige, devine mai călit”, mi se confesează interpreta de muzică populară.

Refuză să fie ajutată la treburile casnice

La cei 62 de ani ai săi, Lidia Bejenaru-Botgros este mai ocupată decât în tinereţe. Zilnic, are un program destul de încărcat, iar faptul că e mereu în mişcare nu face decât să-i încarce bateriile cu optimism şi bună dispoziţie.
Reuşeşte de minune să fie şi soţie, şi mamă, şi bunică, şi artistă, dar şi o gospodină desăvârşită.
„Eu fac piaţa, eu gătesc micul dejun, prânzul şi cina. Îmi programez foarte bine ziua, iar astfel le reuşesc pe toate: să merg la studio, la repetiţii, la concerte şi la un salon de frumuseţe. Voinţă să fie! Refuz să mă ajute cineva la treburile casnice pentru că-mi place să fac totul de una singură”, povesteşte artista.

Vrea să mai fie o dată soacră mare

Dacă ar fi să dea timpul înapoi, ar alege acelaşi drum pe care i l-a dat Cel de Sus. Este o femeie împlinită şi realizată din toate punctele de vedere.
La vârsta frumoasă pe care a împlinit-o nu-şi doreşte decât să-i fie sănătoasă familia, să-şi vadă nepoţelul un mare muzician şi pe Cornel fericit alături de o femeie pe potrivă.
„Vreau să mă facă încă o dată soacră mare, să-l văd şi pe el fericit. Cu toate că-mi spune că nu-şi doreşte acest lucru, eu îi zic că e cum vrea Cel de Sus, nu cum vrem noi”, povesteşte Lidia Bejenaru-Botgros.

„Are inimioara rănită…”

În timpul discuţiei, atunci când pomenea de nepot, artista avea ochii în lacrimi şi un nod în gât. Am întrebat-o dacă se simte şi de ce vrea să plângă, iar răspunsul n-a întârziat să apară: „De fiecare dată când mă rog la Dumnezeu, Îl rog să-i dea lui Cristi o rază de căldură căci are inimioara rănită. Într-o zi, în loc să-mi zică „bună seara, bunică”, mi-a spus „bună seara, mamă”… (n.r. – plânge). Copilul ăsta are nevoie şi de dragostea de mamă. De pe 6 decembrie anul trecut şi până-n momentul de faţă, fosta noră nu i-a dat lui Cristi niciun telefon şi nici nu l-a văzut, iar băiatul suferă. Ei, cum poate o mamă să nu-şi audă şi să nu-şi vadă copilul cinci luni? Dumnezeu vede tot!”.

P.S. Interviu realizat în anul 2015