E originar din Ialoveni şi este cel mai iscusit lutier de peste Prut, iar viorile şi violoncelele create de el sunt apreciate şi solicitate de către muzicieni din toată Europa. Sergiu Munteanu (42 de ani), căci despre el este vorba, este şi singurul lutier-instrumentist din România.

Despre Sergiu Munteanu se spune că este „sculptorul de sunete”, iar talentul îi este apreciat nu doar în România, ci şi în toată Europa. Nu aspiră la popularitate, se simte mai bine în atelierul lui, unde repară ori meştereşte viori şi violoncele. Cum de a reuşit în acest domeniu? Secretul e simplu: multă dragoste şi pasiune pentru ceea ce face.

De opt ani, Sergiu Munteanu este violonist al Orchestrei de Cameră Radio din Bucureşti, iar de şapte ani a devenit şi lutierul colectivului de instrumentişti. Muzicianul vine dintr-o familie de gospodari, dar care nu au avut nicio tangenţă cu cântecul. „Muzica mi-a plăcut de mic, însă n-am avut şansa să învăţ mare lucru, căci în decurs de şapte ani, a trebuit să schimb cinci profesori. Din start mi-a plăcut acordeonul, aveam unul acasă, micuţ, cu câteva octave. Şi cum la acordeon nu mai erau locuri, cei din comisia de admitere mi-au spus că am ureche bună şi m-au trimis să studiez vioara. Din cei 40 de elevi, doar eu am rămas să absolvesc clasa la acest instrument”, îmi povesteşte violonistul.

Despre mentorul care i-a devenit al doilea tată

Era în clasa a VII-a când mama sa a decis să-l aducă la Chişinău, la Colegiul de Muzică „Ştefan Neaga”. Aici a avut norocul să-l cunoască pe Teodor Bălan, profesorul şi lutierul care ulterior i-a devenit mentor şi, într-un fel, un al doilea tată.
„Tot ce ştiu acum de la el am învăţat. Iniţial nu planificam să mă fac lutier, însă aşa a fost conjunctura. Vorba e că eram în penultimul an de studii şi cântam la un instrument împrumutat. Atunci când acesta mi-a fost luat, mi-am zis că dacă tot nu am bani să-mi cumpăr o violă, poate reuşesc să-mi meşteresc una”, îşi aminteşte lutierul.

La 18 ani a meşterit primul instrument

Şi a reuşit! La 18 ani, sub îndrumarea mentorului său, Sergiu Munteanu a meşterit primul său instrument muzical.
Viola i-a purtat noroc, căci a fost admis la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău, iar după doi ani de studii a decis să se transfere la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca.
După absolvirea facultăţii, a revenit la pasiunea sa – la luterie, iar de opt ani este violonist la Orchestra de Cameră Radio din Bucureşti.
„În orchestră cânt ca să mă odihnesc, după care mă refugiez iar în atelier. La un an după angajare, şefii mei au aflat că repar şi confecţionez instrumente muzicale, aşa că mi-au propus să devin lutierul instituţiei. Chiar dacă asta înseamnă să stau până seara târziu la atelier şi să muncesc până la epuizare, o fac cu plăcere – nu mă obligă nimeni. Îmi pare rău că mulţi lutieri procedează greşit – adoptă meseria doar pentru a face bani. Eu însă pun preţ pe latura acustică şi pe calitate”, îmi declară muzicianul.

Două violoncele şi un contrabas pentru Viena

La crearea unui instrument lucrează mult timp – cam jumătate de an. Dar asta şi pentru că paralel merge la concerte ori repetiţii şi repară alte instrumente, de altfel o vioară ori o violă ar face-o într-o lună.
Instrumentele sale sunt cumpărate de muzicieni din America, India, Austria, Italia, Belgia şi lista poate continua.
„Dacă nu greşesc, până azi am meşterit cam 20 de viori, 15 viole, 5 violoncele şi 3 contrabasuri. Pe perioada verii am de onorat o comandă de la Viena: două violoncele şi un contrabas. E mult de lucru”, spune lutierul.

Preţuri simbolice

Instrumentele sale nu sunt scumpe, comparativ cu preţurile stabilite de colegii lutieri din Europa. Îşi vinde creaţiile la preţuri simbolice: între 1000 şi 3500 de euro, în dependenţă de materialul folosit.
Sergiu Munteanu s-a afirmat nu doar ca violonist şi lutier, ci şi ca „doctor” de instrumente, la serviciile sale apelând atât muzicieni începători, cât şi nume notorii.

Fiica îi calcă pe urme

Este mândru de faptul că fetiţa sa, Iulia, elevă în clasa a V-a la Liceul de Muzică „George Enescu”, îi calcă pe urme – studiază şi ea vioara.
„Silvia, soţia, este foarte înţelegătoare şi mă susţine de fiecare dată. La Chişinău venim foarte rar, maxim de două ori pe an, ca să-mi văd părinții care sunt în vârstă şi bolnavi”, mai spune basarabeanul.

Despre concurenţa în luterie

Sergiu Munteanu ne-a spus că există concurenţă printre lutieri, ca în orice domeniu. Dar asta nu-l sperie şi nici nu-l descurajează – e loc sub soare pentru fiecare.
„Ce ştiu să fac eu, nu ştiu ceilalți. Am învăţat meserie în Basarabia, iar ăsta e un avantaj”, mi-a spus la sfârşitul discuției lutierul-instrumentist.

P.S. Interviu realizat în anul 2015