Doina Strulea este o tânără scriitoare originară din Criuleni, care însă de mai bine de trei ani locuiește la Milano. Acum este în ultimul an la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, și își dorește o carieră în jurnalismul italian. Nu este pasionată doar de jurnalism, ci și de muzică, studiind timp de șapte ani vioara și timp de doi ani pianul. În 2014, basarabeanca a lansat „Vioara din Mansardă”, primul ei volum de poezii, iar de curând a venit cu o nouă lucrare: „69% de dor”.

„Sunt o visătoare, o tomnatică scriitoare… o tânără foarte ambițioasă și determinată. Sunt o Doină de dor, de jale sau înstrăinare, poezia-mi îți va spune care”, așa își începe povestea basarabeanca din Milano care ne spune că are 21 de ani în buletin și 31 de ani în suflet.

Tatăl ei, Gheorghe Strulea, este arhitect de profesie și de la el a moștenit dragostea pentru artă, acesta cântând la chitară și la acordeon fără a face vreo școală. Despre mama ei, Lidia, spune că este o fire extrem de sensibilă pentru că, și după trei ani de când a plecat de sub aripa ei, de fiecare dată când e vorba de rămas-bun din aeroport, aceasta plânge.

A fost și interpretă

La vârsta de opt ani își dorea să devină model, ca mai apoi să vrea să fie medic veterinar.
„Am vrut să devin și cântăreață… și am devenit, doar că nu pe mult timp. Îmi plăcea să cânt, am participat la diverse concursuri și festivaluri de muzică. Ba mai mult decât atât, am reprezentat Moldova la un festival de muzică la Suzdal, un oraș situat la 200 de kilometri de Moscova. Mergeam pe la festivaluri și cântam singură cu orchestra de muzică populară. Mă regăseam în acest stil și… iată că așa am făcut primii mei bănuți. Creșteam văzând cu ochii, până când într-o zi am înțeles că nu mai merge, la schimbarea de voce, nu mai simțeam că sunt în stare să cânt.

M-am resemnat în privința vocii, dar nu și a muzicii. Fiind mereu la școala de arte, frecventând corul, nu puteam pur și simplu renunța la ceea ce mă înaripa – muzica. Astfel am ales să învăț să cânt la vioară, instrument pe care l-am studiat timp de șapte ani. De asemenea, timp de doi ani am învățat și pianul”, îmi povestește Doina Strulea.
La vârsta de 14 ani a scris primele versuri, iar între timp îi plăcea să realizeze interviuri și să scrie articole pentru ziare și reviste. Atunci a hotărât că va studia jurnalismul, iar acum i-a fost clar că „i-au trebuit 14 ani ca să înțeleagă că inima ei respiră poezie și că menirea sa este să scrie”.

De ce a fost „lebăda neagră” a școlii

Doina Strulea este în ultimul an la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Milano. A ales să plece la studii în Europa pentru că, atunci când era la școală, s-a confruntat cu niște realități care nu o reprezentau. Și pentru că a fost mereu „lebăda neagră” pentru că nu tolera nepotismul, corupția și favoriții, a avut mereu de suferit. Și-a promis că, în momentul în care va avea diploma de bacalaureat la mână, cu siguranță nu va rămâne în Moldova ca să hrănească un sistem greșit.

„Sunt studentă la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării la Università degli Studi di Milano. Dacă m-ar întreba cineva acum ce aș alege: să susțin proba de bacalaureat sau să susțin testul de admitere la facultatea de la Milano? Eu aș alege să susțin de trei ori proba de bacalaureat decât o dată acel test. A fost cel mai greu test din viața mea. Un adevărat test de maturitate, responsabilitate și muncă. Eram 3000 de studenți în acea zi pentru a obține un loc din cele 250 rezervate pentru facultatea noastră. Mie nici până acum nu îmi vine a crede că sunt studentă la această universitate. Și nu cred că voi conștientiza până când voi avea diploma de licență în mână”, îmi povestește basarabeanca.

„Cel mai bun tânăr autor” din Italia

În Italia a mers pentru prima dată în 2013, atunci când a venit să ridice de la un concurs de poezie de la Triuggio Premiul „Cel mai bun tânăr autor”. Și așa a ajuns să se îndrăgostească de oamenii de acolo, de atitudinea și de căldura lor necondiționată, dar și de peisajele care o lăsau fără suflare.

„Între mine și Milano există acea chimie ca între doi îndrăgostiți. Eu mă mir zilnic de splendoarea acestui oraș și cât de norocoasă sunt să trăiesc aici. E orașul posibilităților și e centrul de comunicare al Italiei. Aici se concentrează jurnalismul, ce aș fi putut alege mai potrivit decât atât?”, susține tânăra studentă la jurnalism.

Vrea să lase o amprentă în jurnalismul italian

Ca să fii admis la examenul de admitere la acea facultate, e nevoie să ai media minimă de 7 la bacalaureat. De altfel nu poți susține testul de admitere. „E un sistem corect și rigid: dacă înveți, ai doar de câștigat burse, bani, premii și note bune, în caz contrar, te alegi cu amenzi, taxe duble și chiar poți susține același examen de 12 ori, dacă e nevoie. Și nu glumesc”, adaugă ea.
Își dorește să facă jurnalism în Italia și să lase o amprentă în mass-media de acolo.

Despre „Vioara din mansardă” și „69% de dor”

În urmă cu patru ani, în ziua în care avea să împlinească 18 ani, Doina a lansat primul ei volum cu poezii, „Vioara din mansardă”. De curând, a venit cu o continuare a primei lucrări pe care a numit-o „69% de dor”.
„Această carte este ca o definiție a dorului. De data aceasta am decis să scriu un volum de poezii bilingv ca să bucur ambele țări: Moldova și Italia. E o carte la care am lucrat patru ani și am dedicat aproape fiecare zi ca să o văd, în sfârșit, în brațele mele. E un alt copil: mai matur, mai capricios și mai copt la minte – cum zicea un scriitor la evenimentul de lansare. Lansarea a fost de suflet, mi-a fost foarte greu să organizez totul de una singură de la distanță, când am venit acasă ca să o lansez, ieșeam din casă la 8 și mă întorceam la 21. I-am dedicat mult timp și îmi e foarte scumpă… vreau mult ca cititorii să se regăsească în ea”, îmi spune scriitoarea.

Despre „69% de dor” mi-a mai zis că te răscolește fără să vrei, apasă răni și uneori chiar pune sare. Că nu e o carte de citit în drum spre o destinație străină deoarece s-ar putea să doară și mai mult.

Lucrarea urmează să fie lansată și în Italia. Mai exact la Milano și Roma, iar mai apoi vor urma Verona și Padova.
Viața ei din Milano este o probă de curaj. „E atât de frumos aici și mă simt deja atât de acasă… am multe activități care mă leagă de acest oraș: universitatea, rolul meu de speaker radiofonic și asociația de poeți din care fac parte. E și Milano o poezie în stilul său”, conchide Doina Strulea.

P.S. Interviu realizat în anul 2018