Sunt 11 ani de când Ioana Sulac s-a mutat în oraşul Trier din Germania. După ce şi-a pierdut tatăl a decis să părăsească R. Moldova. Întâi a mers în vizită la nişte prieteni care o invitaseră în „inima verde a Europei”, apoi acolo a şi rămas. Despre viaţa sa la nemţi, dar şi despre motivele care au dus la răcirea relaţiei dintre ea şi sora sa mai mică, Doina, îmi povesteşte într-un interviu oferit în premieră.

În 2003, după ce i-a decedat tatăl, vroia cu orice preţ o schimbare în viaţa sa, atât pe plan profesional, cât şi personal. Era hotărâtă să plece, doar că nu ştia unde. Şi iată că într-o bună zi, la invitaţia unor prieteni, a plecat în Germania.
„Atunci când am ajuns, întrebarea numărul unu a fost dacă aş putea să-mi găsesc liniştea sufletească de care aveam atâta nevoie. Nu cunoşteam limba ţării, însă eram decisă să rămân. Ştiu că nu era chiar frumos: fiica unui patriot cu literă mare, cum era Sulac, părăseşte ţara. Ştiu, mulţi vor spune că am plecat să caut o viaţă mai bună. Dar nu e aşa. Nu am căutat şi nici nu am găsit o viaţă uşoară aici”, mi se destăinuie fiica mai mare a lui Nicolae Sulac.

Studiază orga

După ce a învăţat germana, Ioana a început să dea lecţii particulare de solfegiu, pian şi vioară. În 2008, după ce s-a căsătorit cu Christian Loukas, a devenit pentru prima dată mămică. Maximilian, care anul acesta a mers în clasa I, i-a schimbat viaţa.
„Zilele mele au prins contur. Limba o cunoșteam deja, lucram la o școală de muzică… Totuşi simțeam că nu-mi ajunge ceva. Aşa că am dat la Şcoala Superioară de Muzică Catolică, unde studiez orga, într-un an obţin diploma. Ideea de a învăţa acest instrument mi-a venit atunci când am fost invitată să cânt la un botez, în biserică. Nu mi-a plăcut cum suna acolo pianul meu, aşa că mi-am zis să studiez orga, poate-mi va plăcea. Şi mi-a plăcut!”, povestește muziciana.

Pianul, cartea sa de vizită în Germania

În „inima verde a Europei”, Ioana a ajuns să fie înconjurată de oameni care-i apreciază talentul şi mărinimia de care dă dovadă.
„Aici lumea zâmbește și nu-și permite să-ți arate emoțiile negative. Nu e loc de invidie, lucru pe care-l regăsim la orice pas în Moldova. Fiind muzician, ca să fiu angajată, mi-a fost suficient să mă aşez la pian şi să cânt doar câteva note. Le era suficient ca să-şi dea seama ce pot. Nimeni nu mi-a cerut diplomă. Nici nu mă mai mir dacă ei nu prea știu unde este R. Moldova! Însă nemții mereu spun că țara noastră este o fabrică de muzicieni buni. Pot spune că pianul a fost cartea mea de vizită în Germania”, spune pianista.

Regretul său

Ioana şi-a dorit dintotdeauna să emigreze în Spania. Ba chiar a şi mers într-acolo, doar că nu a stat decât câteva zile, căci mama sa a sunat-o s-o anunţe că tatăl său e în spital, în stare gravă. Aşa că s-a întors acasă.
„Tata îmi spunea că degrabă o să ies la pensie studiind spaniola”, îmi spune râzând fiica regretatului artist.
Ioana a revenit acasă pentru a-şi conduce părintele pe ultimul drum, lăsând în urmă dorinţa de a mai se mai întoarce în Spania.
Azi, la Chişinău pe Ioana o aşteaptă doar mama, iar pentru că doru-i mare, o dată la trei luni aceasta merge să-i facă o vizită fetei ei.
Regretă faptul că, fiind departe, nu putut a să fie prezentă la înmormântarea bunicilor săi, de care era foarte ataşată. „Mi-aş fi dorit să-şi cunoască strănepotul”, precizează basarabeanca.
Deşi o despart mii de kilometri de mama sa, nu este zi ca Ioana să nu vorbească pe skype cea pe care o iubeşte ca ochii din cap. „Putem să stăm la sfat cu orele, timp în care eu mai trebăluiesc prin casă. Îmi este mereu alături, mă susţine şi mă încurajează în tot ce fac. O iubesc atât de mult!”, îmi spune cu vocea tremurândă fiica lui Nicolae Sulac.

Despre ultima întâlnire cu tatăl său

Ioana nu poate înţelege azi care a fost adevăratul motiv ce a dus la separarea părinţilor săi. „Nici tata, nici mama nu au vrut să-mi spună. Au trăit împreună 10 ani, iar înainte să mă nasc, s-au despărțit. Deși tata nu mai locuia cu noi, avea grijă de mine. Ne vizita şi petreceam mult timp împreună.
Am suferit enorm că părinţii mei nu erau împreună. Asta m-a marcat pe viaţă. Pe tăticu l-am iubit enorm, chiar dacă au fost ani în care lipsea din viaţa mea. Pleca în turnee, ca şi mama, de altfel. Atunci când l-am văzut pentru ultima dată pe tata, înainte de plecarea mea în Spania, el era foarte trist. Avea și probleme de sănătate, nici pe plan personal lucrurile nu-i mergeau bine. Parcă simțea că este ultima dată când ne vedem, când vorbește cu mine…”, mi se confesează Ioana.

„Doina ar fi trebuit să facă asta!”

Pe când avea 12 ani, pianista a aflat că va avea o soră. Nicolae Sulac mereu şi-a dorit ca fetele sale să se împace, să nu existe loc de ranchiună între ele. Şi cât timp a fost în viaţă, i-a reuşit să le apropie. Petreceau mult timp împreună şi mergeau în vacanţe ca o adevărată familie, însă după ce a decedat părintele lor, relația dintre cele două s-a răcit.
„Ea s-a distanțat și a decis să ruptă orice legătură cu mine. A fost decizia ei și eu nu am făcut decât să o accept.
Îmi pare rău că de multe ori, prin acțiunile și ieșirile sale, Doina îi știrbește din imaginea tatălui nostru. Un lucru regret: că nu am luptat pentru drepturile de autor asupra creațiilor tatălui meu. Nu mai zic de faptul că nu am mers să verific testamentul în care, cum mi s-a spus, nu figurează numele meu. Am decis să las lucrurile așa cum erau doar pentru a nu-i ponegri numele lui tata, să nu creadă lumea că mă interesează banii părintelui meu. Ar fi fost corect ca drepturile de autor să fie repartizate, în mod egal, la toţi cei trei copii ai lui Nicolae Sulac. Doina ar fi trebuit să facă asta: să nu mă dea la o parte pe mine şi pe fratele nostru, care se află la Kiev. De fapt, de când i-am sugerat surorii mele să facă acest lucru, s-a supărat. Suntem trei fraţi, ar fi fost frumos dacă păstram legătura şi împreună făceam lucruri frumoase în memoria tatălui nostru”, mi-a declarat Ioana Sulac.

„Nemţii sunt un popor foarte muncitor”

Pianista nu a mai fost în R. Moldova de trei ani şi speră că la primăvară, împreună cu familia sa, să vină într-o vacanță.
Cu toate că a rămas dezamăgită de cariera sa în R. Moldova, muziciana se bucură de faptul că în Germania are un job creativ, care-i permite să le împărtăşească şi copiilor din talentul său. „La școala de muzică unde sunt lector predau toate instrumentele muzicale. Muncesc foarte mult. De fapt, acolo altfel nici nu se poate – nemţii sunt un popor foarte muncitor. Multă lume crede că dacă stai peste hotare, trăieşti în puf. Nu este și cazul meu. Ca şi femeile din Moldova, am o casă de întreţinut şi o familie de hrănit. Mă trezesc de cu zori să pregătesc micul dejun. Pentru că vreau să fiu şi o mamă, şi o soţie bună”, mi-a spus la sfârşitul discuţiei Ioana Sulac.

P.S. Interviu realizat în anul 2014